luni, 27 iunie 2011

bacul cu tacul

am fost astăzi la bacalaureat, proba de lb şi lit rom, implicat în comisia de supraveghere a candidaţilor şi confirm că, din ce am văzut (camere video, asistenţi cu nemiluita, dispoziţii severe şi ameninţări), nu s-a mişcat nimic, nu s-a copiat. mulţi elevi au aşteptat ceva ore în şir şi, văzând că nu se întâmplă, au încercat că albăstrească foaia în ultima jumătate de oră. alţii au dat foile goale.
se estimează un procent de promovabilitate scăzut, poate cel mai scăzut din ultimii ani, ba mai mult, am impresia că se doreşte acel procent redus de absolvenţi de liceu cu examen de bac luat.
motivul ar fi, am aflat pe surse, că în felul acesta s-ar da o lovitură de moarte facultăţilor particulare, care produc pe bandă rulantă absolvenţi de studii superioare de calitate îndoielnică. ar fi lăsate fără materie primă.

ce amestec de realitate şi gândire îmbârligată! bacalaureatul devenise o chestie jenantă într-adevăr, trebuia făcut ceva, dar, dacă ceea ce interesează de fapt este calitatea învăţământului superior, de ce acest biliard, aceste lovituri cu manta, când bila vizată ar trebui lovită direct?

sâmbătă, 25 iunie 2011

lume, lume...

*
am fost la evaluarea naţională, proba de lb şi lit română, a elevilor de clasa a 8-a, şi, după cele aprox 100 de lucrări corectate, trag concluzia că generaţia de români care vine stăpâneşte un număr f. redus de termeni, nu numai că orice cuvânt cu oarecare veleitaţi neologice le dă ameţeală, dar ei folosesc aleatoriu şi termeni obişnuiţi ce nu le intră în sfera imediată de preocupări. ex. : e vară. soarele încălzeşte cu putere. păsărelele stau zgribulite pe ramuri.


*
intelectualii lui băsescu descoperă, vai!, cu durere, că sunt fanii unui personaj incult, grobian şi oportunist. băsiştii erau convinşi că idolul lor e democrat şi anticomunist, iar acum văd cu oroare că de fapt el admiră pe  ceauşescu şi pe antonescu (ion!), doi criminali totuşi.
cred că a durut. câţiva au dat semne, andreea pora, cărtărescu, cristian preda au scâncit de durere. d-l liiceanu nu, d-l liiceanu merge falnic, ca titanicul spre gheţar



sâmbătă, 18 iunie 2011

nu există ţară pt gusturi impuse

n-am găsit romanul premiat de uniunea scriitorilor pe 2010, al lui radu mareş, librarii dau din umeri. şi nu e vorba despre librari care vând cărţi cum ar vinde varză, altădată mi-au adus ce le-am comandat.
nu e un semn bun. o componentă a valorizării unui produs literar, a încărcării cu valoare demnă de un premiu naţional, ar trebui să fie şi audienţa la public a produsului, precum şi valurile criticii de întâmpinare. aşa, avem doar opinia unui grup restrâns de scriitori.

am găsit în schimb john cheever (două mici romane şi integrala prozei scurte) şi cormac mc carthy (meridianul sângelui). citesc acum din ei fără mare entuziasm totuşi. primul mi se pare chiar inatractiv la lectură, prea tehnicist, literar vorbind, iar de la celălalt mă aşteptam la mai mult, având în vedere cât mi-a plăcut filmul de pe cartea lui, no country for old men.
dar mai am mult de citit şi, cine ştie, poate îmi schimb părerea.

sâmbătă, 11 iunie 2011

gust de cireşe

mănânc cireşe şi scriu pe blog că mănânc cireşe. nu ştiu dacă interesează pe cineva.
dar că respir aer de vacanţă interesează.
ultima săptămână de dinaintea vacanţei de vară are gust bun. elevii spun că ai fost cel mai bun profesor al lor, deşi câte n-ar fi de zis. dar sentimentul vacanţei nivelează ce a fost şi rămâne doar ce este acum, o aşteptare plăcută.
noi, cei din ţara asta, ne pricepem mult la aşteptat. toate generaţiile au aşteptat ceva. bunicii, să vină americanii, părinţii, să ajungă pe treapta cea mai înaltă a omenirii, anume socialismul multilateral dezvoltat, tinerii aşteaptă să le dea ue nivel de trai.
dar vacanţa au aşteptat-o cu toţii, iar cei care s-au făcut profesori de-aia s-au făcut, pt că nu puteau fără vacanţă. iar cei care nu s-au făcut de-aia îi urăsc pe profesori şi le taie din salarii, fiindcă îşi amintesc că în şcoală cel mai mult le plăceau pauzele.
ce bine e în vacanţă, şi vacanţa de vară nici n-a început încă!

miercuri, 8 iunie 2011

miercuri, 1 iunie 2011

* * *

rămăsese cu ochii la pahar
am ridicat din sprâncene dacă e vreo pbl
şi mi-a spus că e ceva în paharul ei.

ce? am zis.
ce era zice cristi şi se uită la plăcinta lui cu brânză
pe care o ţine cu ambele mâini.

a tras de aripă ceva o albină a scos-o din
pahar şi a depus-o pe masă. pe gradene.
am întrebat dacă e vreo problemă.
a zis că nu
şi am continuat cu paiele în pahare
şi să articulăm în creiere  cum naiba
o albină în aparatele alea
în gheaţă.

era bine
un pic de vânt de aprilie dar soare.
din albină se dezgheţase o broboană neagră de apă
care apoi s-a uscat.

pe urmă am observat – diana întâi –
că albina mişcă din ceva al ei
picioruşe antene şi am urmărit-o
până şi-a revenit complet. eu stăteam
aici unde stau acum iar unde stai tu
stătea ea.

şi diana ce-a zis zice cristi mototolind
şerveţelul şi ridicându-se.
ce să zică?
şi tu?