vineri, 26 august 2011

de ce nu pot citi reviste literare

pt că sunt prea multe, dacă ar avea de spus ceva important n-ar fi nevoie de atâtea.
dar nu acesta e motivul adevărat, aş putea să selectez câteva, nu?
pe care să selectezi? toate sunt la fel. toate copiază românia literară în tradiţia ei comunistă.
omul care scrie la revistă literară nu prea are habar de realitate, trăieşte în bula lui de oxigen, şi de acolo judecă lumea şi gusturile ei.
lumea habar nu are de omul care scrie la revistă, nu ştie nimic şi nu-i pasă de disperările lui autiste.
omul de la revistă se consideră superior, din textele lui supurează ţâfna.
n-are nimeni chef să suporte ţâfnele cuiva, e oricum prea mult că suportăm ţâfnele mai marilor zilei.
omul de la revistă nu ştie nici el de ce ar trebui să citească cineva revista lui. în sinea lui el reprezintă cultura (el scrie cu majuscule cuvântul ăsta). de fapt, omul de la revistă face şi el, ca şi alţii, un rău mic şi cotidian culturii.
ne agasează.

sâmbătă, 20 august 2011

nu sunt simpatic


ultima oară când am fost la mare
aveam o pungă de piersici
mari şi zemoase
clefăiam piersici în rapidul bucureşti-constanţa
o tipă de la fereastră se uita din când în când la mine
ioana şi cristi zâmbeau
(diana rămăsese acasă în anul ăla)
eu am plescăit una câte una toate piersicile
tipa a cedat prima a ieşit până la urmă pe culoar
şi ştiu de ce mi-amintesc faza
pentru că realmente
n-am putut să merg nicăieri vara asta




miercuri, 17 august 2011

cartea şi filmul

să citeşti un roman sau să vezi un film înseamnă să petreci cu plăcere câteva ore şi, dacă ai noroc, chiar cu oarece profit. nu poţi să treci aşa, doar citind din plăcere şi viciu vieţile altora, trebuie şi oarece profit.
săptămâna asta am început-o cu saramago, evanghelia după isus cristos, şi, cum am primit pachetul de la polirom, am lăsat baltă pe isus tocmai când pleca de acasă şi am trecut la chigurh, criminalul lui cormac mc carthy, nu există ţară pentru bătrâni, carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, nu ştiu deocamdată cu ce profit. probabil niciunul, ba chiar m-a cam iritat efortul tuturor personajelor de a da replici memorabile.
sincer, filmul e mai bun, şi dacă mi-aduc aminte că se spune că nu se fac filme bune după cărţi bune...

luni, 15 august 2011

viaţa şi opera

abia aştept să treacă ziua de astăzi
abia aştept să vină ziua de mâine

de trei zile car ardei capia
ardei gras gogoşari. de trei zile n-am mai scris în jurnal

am dat prin storcător zeci de kile de roşii
micro doişpe sparge de miros de zacuscă

atâţia ani mi-a stat mintea numai la ziua de mâine
cum să-mi trăiesc clipa tocmai acum?

poate gândesc ca o veveriţă sau un raton
dar zilele astea de sfârşit de vară vor trece

cine va ieşi în decembrie pe balcon
cu paharul de suc de roşii şi votcă?

cine se va uita de la doi
cum le bagă vântul cristale de gheaţă în ochi?

cine va ronţăi castraveţi? veveriţa nu
e un animal destul de simpatic?


sâmbătă, 13 august 2011

grafitti

o tendinţă nouă la autorii de inscripţii  pe zidurile din oraş.
cu ceva ani în urmă: de aici nu iese nici musca nefutută; noi suntem ăia de care ţi-a zis mă-ta să te fereşti. 
ce-am văzut ieri: hai să facem cu schimbul, mie mi-e frică azi, ţie mâine.

vineri, 12 august 2011

gabriel pleşu

după ce a fost admonestat public de traian băsescu pe motiv că şi-ar cam fi luat nasul la purtare, andrei pleşu a încetat cu criticile.
cu criticile la adresa puternicilor zilei, sigur.
mult mai comodă era critica jurnalistelor de la televiziunile de ştiri!
e de aşteptat ca andrei pleşu să le critice din nou pe ele? probabil, că tot e o mică modă printre intelectualii lui băsescu critica, nu a guvernului, doamne fereşte!, ci a televiziunilor, a presei în general. presa e de vină că se întâmplă ce se întâmplă, în logica lor.

nb. ziarista de la b1 l-a întrebat pe băsescu aşa: ce părere aveţi despre gabriel pleşu? hi hi hi!

joi, 11 august 2011

a doua mie de ani

l-am văzut prima dată pe adrian mutu la tv, într-un meci al echipei f c argeş, şi i-am reţinut numele încă de atunci pt că era un puşti care a făcut un lucru neobişnuit: a refuzat să iasă de pe teren când antrenorul a vrut să-l schimbe. iar antrenorul era nicolae dobrin. nu la multe minute după aceea, mutu a marcat şi cu golul acela fc arges a câştigat.
nicolae dobrin şi-o fi amintit atunci că nici el, când era jucător, nu punea la inimă, mai curând în altă parte, vorbele antrenorului. n-ai tu în cap ce am eu în ghete, zicea jucătorul dobrin antrenorului său, cred că halagian, dacă nu mă înşeală memoria. aşa că antrenorul dobrin s-a înclinat în faţa jucătorului mutu, chiar dacă acesta nu era la vremea aceea decât un puşti. aşa merg treburile în romania, iar eu de aici m-am dus cu gândul nu la problemele lui victor piţurcă sunt antrenor la naţională, sau glugă de coceni, ci tocmai la emil cioran, pe culmile disperării, ce-om fi făcut o mie de ani? lipsa celor o mie de ani de acasă, o mie, nu şapte, e greu să facem în aşa fel să nu se vadă. ai trăit o mie de ani în bordeie ascunse în pământ, ai fugit în păduri când năvăleau migratorii - în loc să le fi ieşit înainte cu furcile la marginea satului - ai refuzat organizarea, autoritatea şi, în cele din urmă, istoria, e clar că ai nevoie de încă o mie de ani să le înveţi. dacă apreciem prima mie de ani, rotund, de pe la 300 la 1300, a doua mie ar curge de la 1300 la 2300. hai, că nu mai e aşa mult!
marii jucători de fotbal pe care i-am avut, mă refer la cei supertalentaţi, nicolae dobrin, ilie balaci, liţă dumitru etc, nu şi-au exploatat talentul decât parţial, pt că, se spune, n-au vrut să muncească să şi-l cultive, au avut vieţi dezordonate, n-au ascultat de sfătuitorii lor. pare a fi o pbl naţională dacă ne gândim că nici eminescu, iată nu e vb numai de fotbal, n-a ascultat de sfătuitori, nu şi-a dat doctoratul (...licenţa), n-a avut  biografie de prof univ, sau altceva, ci de ziarist la publicaţii obscure, sau de partid.
dar lui eminescu nu-i reproşează nimeni nimic. numai lui mutu.

luni, 8 august 2011

orbi şi iluminaţi

eseu despre orbire este chiar un eseu - cu aspect de roman - despre putere, puterea de a-i conduce pe oamenii care trăiesc fără să vadă. lumea întreagă trăieşte aşa, de aceea ar fi nevoie de iluminaţi, clarvăzători, vizionari. ideea stă la baza religiilor dar şi în mintea despoţilor luminaţi sau ne. toţi despoţii pretind că vor să facă binele, chiar şi împotriva dorinţei beneficiarilor ipoteticului bine. toţi vor să treacă strada o babă care n-are nevoie de aşa ceva.
părerea mea despre iluminaţi, clarvăzători şi vizionari e că aceştia trebuie ţinuţi cât mai departe de puterea politică. puterea să aparţină oamenilor obişnuiţi, normali.
sigur că soţia medicului, personajul care în roman îi conduce pe cei din grup pt că vede, este un om normal care îi ajută pe acei oameni. aşa  este în romanul lui saramago, în realitate nu se întâmplă astfel. în realitate cei care au puterea conduc după bunul lor plac, ba au şi tupeul să pretindă că o fac spre binele comun.

duminică, 7 august 2011

joi, 4 august 2011

miercuri, 3 august 2011

fraze

baia de ulei trebuie adusă din germania, în romania nu se găseşte. durează zece zile.
păi, ce dom'le, maşinile astea sunt făcute pt drumurile din germania, nu din romania.
şi dacă neamţul se ia după frunza d-nei udrea şi vrea să vină ca turist, trebuie să vină cu şosea cu tot?

mersul pe jos e să nă tos. şi nasol.

ce ne-o fi trebuind să vizităm peşteri şi munţi.

marți, 2 august 2011

pe drumuri de munte cu happy

happy se duce la munte, la peştera ialomicioarei
dar drumul e prost şi baia de ulei a maşinii se sparge.
ce-i de făcut? şto delati?
totdeauna e o soluţie. nu pierde speranţa.