sâmbătă, 30 iunie 2012

ia de la băsescu un plagiat!

nu ştiu ce înseamnă 85 de pagini copy-paste într-o carte de peste 300 de pagini. dacă ar fi vorba de o lucrare de critică literară, un studiu, aş bănui că sunt citate din autori sau referinţe critice. luaţi o istorie a literaturii române.
fiind vorba de o teză de drept internaţional, habar n-am.
trebuie să-şi dea cu părerea persoane de specialitate, şi acelea să fie neutre politic.
comisia care s-a pronunţat este condusă de un fost ministru pedist. care a fost, culmea ipocriziei, şi el acuzat de plagiat.http://www.cotidianul.ro/mircea-miclea-acuzat-el-insusi-de-plagiat-da-verdictul-in-cazul-doctoratului-lui-ponta-187312/

agitatorii pixelului albastru, care ne făceau pe toţi tâmpiţi pt că vedem cum băsescu îi dă o carabă unui copil, când ei nu văd nimic, acum ne obligă să vedem ce văd ei. dacă e plagiat, să spună alţii, nu ei.

şi, chiar şi aşa mă întreb cu oarecare amărăciune: dacă băsescu e preşedinte, ponta de ce n-ar fi premier? că e aceeaşi ţară...

vineri, 29 iunie 2012

popor hrănit cu vorbe

am citit ştirea cu adn-ul extras din oasele voievozilor români cu destul de mult interes. ia uite ce popor lipsit de complexe am devenit!, am zis.
aproape imediat, reacţia ministrului cel nou al culturii a mi-a turnat o găleată de apă rece în cap. ministrul a zis că nu e nevoie să cercetăm osemintele, că le profanăm.

habar n-am cum e cu adn-ul, ce poate dovedi el în acest caz. mă interesează doar că din cine ştie ce temeri obscure, poate descoperim ceva nasol despre noi, o cercetare ştiinţifică este blocată.
în schimb proliferează istoriile ca basm despre limba dacilor şi plăcuţele de la tărtăria, istorii bazate pe presupuneri şi nu pe vreo dovadă scrisă, în primul caz, sau descifrarea textelor, în al doilea.

miercuri, 27 iunie 2012

isterie de iunie

subiectul II A 3 de la evaluarea naţională, proba de limba şi literatura română, este notat cu 6 (şase) puncte din 100, deci 60 sutimi.
este vb de deja celebrul subiect cu subiectiva şi predicativa.
nota de la l. română se va aduna cu nota de la matematică, totalul se împarte la doi, astfel rezultă media de examen. cele 6o sutimi devin 30 sutimi.
media de examen se adună cu media celor 4 ani de studiu gimnazial şi totalul se împarte la doi. cele 3o sutimi devin 15 sutimi. acesta este punctajul pe care îl pierde un elev care a scris predicativă în loc de subiectivă.
o simulare:
9,40 + 10= 9,70, media de examen
9,70 + 10= 9,85, media de admitere.
am luat un caz în care elevul a avut numai note de 10, la examen şi în gimnaziu, dar a scris predicativă în loc de subiectivă. ponderea este aceeaşi în orice altă conjunctură.
ce se întâmplă, elevul va pierde înscrierea la liceul dorit din cauza celor 15 sutimi?
ministrul a spus că nu, dacă un elev va fi în situaţia asta, se va rezolva în favoarea elevului.

ce isterie degeaba.

p.s. iată că n-am avut dreptate, isteria n-a fost degeaba. ministrul a decis recorectarea tezelor la română!

luni, 25 iunie 2012

capa

azi începe evaluarea la clasa a opta, cu cameră de luat vederi.
succes celor implicaţi emoţional!

două-trei zile sunt cu nasul în lucrări.

duminică, 24 iunie 2012

ehe!

familia din care mă trag avea (sau nu avea, ce contează) ceva origine turcă, am mai spus asta pe blog.
mai demult îmi plăcea să spun că strămoşul mei era bei, rang pe care prietenii mi-l acordau pe loc, ca pe o întrebare:
bei?
cum să nu, răspundeam.

sâmbătă, 23 iunie 2012

week-end

a (se) maimuţări
a (se) pisici
a (se) încâina
a şerpui
înseamnă a face ca maimuţa, ca pisica, precum un câine sau ca un şarpe. bine, dar
a porcăi
a măgări
înseamnă a face pe altcineva porc sau măgar, iar
a (se) răţoi e ceva mai mult decât a face ca raţa, nu mai zic de
a găina
a călări, care nu înseamnă să faci ca un cal, sau
a pescui, să faci ca peştele.

a (se) pupăza
a cucăi, nici atât.

a omeni este tranzitiv.
a (se) îndobitoci, şi da şi nu. te poţi îndobitoci atât pe tine, cât şi pe alţii. de omenit, nu poţi decât pe ceilalţi, cf dicţionarelor lb române.

vineri, 22 iunie 2012

cu burta pe cărţi şi reviste

d-l puiu haşotti pare f sigur pe sine şi de bună credinţă în legătură cu teza dânsului de doctorat.
stranie, dar asta e ceva obişnuit la tb, a fost insistenţa cu care prezidentul a cerut garanţii publice.
vă daţi seama ce moment pregătit să apară ceva, nu teza de doctorat, dar o teză din clasa a cincea, un articol uitat prin gazete!
îmi imaginez ce studiu febril al textelor scrise de puiu haşotti o fi pe undeva prin românia care s-a pus subit cu burta pe carte.

joi, 21 iunie 2012

de ce n-o să fiu niciodată colonel

nu l-am votat niciodată pe iliescu, nici când a fost în finală cu vadim tudor, când n-am mai votat deloc. pe băsescu, din păcate, l-am votat în 2004, nu pt că vedeam în ochii lui ceva luminos, ci pt a mă opune lui năstase.
iar acum năstase e arestat şi nu înţeleg din tot ce văd şi citesc de ce. care e acuzaţia.
pt că eu mă gândesc întotdeauna când e acuzat cineva, cine ar mai putea intra în aceeaşi boxă a acuzaţilor. aşa mi se pare mie normal. din contră, dacă, pt aceeaşi faptă, unul intră la puşcărie, iar altul zburdă nepăsător, îmi ţiuie lumea în creier, este sfârşitul lumii raţionale.
traian băsescu este specialist tocmai în asemenea unicate:
mapa profesională. unic beneficiar, norica nicolai.
pbl cu lucrarea de doctorat. unic beneficiar, victor ponta.
bani pt campanie. unic beneficiar, năstase.
eu aş vrea să fie cercetate toate mapele profesionale, toate doctoratele şi toate campaniile electorale, dacă vrem adevărul.
pe mine n-o să mă facă nimeni colonel, dacă gândesc aşa, ştiu.

luni, 18 iunie 2012

ioan viştea

Erika, dragostea mea clandestină

                       pe vremea
                         când scriam „Exilul interior”
                         la maşina Erika Naumann,
                         made in Germany, model 35,
                         cu degete uşoare, de aer
                         şi radioul la maxim
                         în ciuda ochiului şi timpanului,
                         ei,
                         pe când dactilografiam eu
                         „Povestea omului nou” şi
                         „Polonia- cartea de vise”,
                         în pauze mă uitam pe fereastră:
                         afară,
                         socialismul tocmai
                         se ridicase pe culmi ameţitoare,
                         atât de înalte că trebuia
                         să-l priveşti cu binoclul
                         şi nici atunci nu zăreai
                         decât o mogâldeaţă diformă cu moţ.
                         
                          tot aşa,
                          peste noapte,
                          opinia devenise delict;
                          pantalonii evazaţi
                          duşmani ai poporului;
                          carnea de papagal se vindea
                          pe sub mână
                          iar din galantare
                          sclipitoare bormaşini cu legume,
                           dar eu,
                           eu şi cu Erika,
                           ne simţeam cele mai libere,
                           cele mai fericite
                           fiinţe ale pământului
                           în patria de cinci metri pătraţi.
                                
                           ca nişte nebuni
                           buni de legat de tăbliile patului,
                           credeam cu ardoare
                           în miciurinismul politic,
                           sută la sută convinşi
                           că plopul o să facă pere
                           cândva
                           şi răchita micşunele
                           odată şi-odată.

                           în vara lui 89,
                           când am îngropat-o pe Erika,
                           la rădăcina unui copac,
                           adânc, să i se piardă urma
                           adulmecată de copoii cu epoleţi,
                           parcă am fost dus la groapă
                           odată cu ea.

                           îmi lipsea atingerea
                           tastelor ei delicate.

                           abia înspre toamnă,
                           am observat cum copacul
                           începuse să scuture,
                           ca dintr-o tiparniţă secretă,
                           în locul frunzelor arămii,
                            pagini înegrite la două rânduri
                            încrustate cu tot alfabetul latin
                            şi-n primăvara următoare
                            în crengile lui au prins să mijească
                            flori de culoarea indigoului.

                            şi astăzi
                            copacul acela vibrează, tremură,
                            are insomnii, palpitaţii, frisoane…

                            Erika, dragostea mea,
                            tot bate şi bate
                            cu amprentele degetelor mele
                            uşoare, de aer,
                            de-atunci.
                         
                
             

duminică, 17 iunie 2012

pnţcd şi pdl numai împreună vor reuşi

eşecul ţărăniştilor la alegerile din 2000 a însemnat şi sfârşitul alianţei civice. am făcut parte din alianţa civică şi ştiu bine ce spun, ea s-a dovedit un segment al societăţii civile destinat suportului exclusiv al pnţcd, nu al tuturor partidelor democratice. poate de aceea pnţcd a ajuns ce se vede, pt că a beneficiat mereu de proptele, nu de forţa proprie şi de inteligenţa politică a staffului său.

acum, eşecul pedeliştilor trebuie pus şi în cârca intelectualilor lui băsescu, patapievici şi mihăieş y compris. ei au făcut propagandă pt acest partid cât au putut. cât i-a luat în seamă electoratul, s-a văzut - 15%. asta e.

sâmbătă, 16 iunie 2012

istorie de unică folosinţă

un bătrân din moldova de peste prut, întrebat la un moment dat dacă doreşte unirea basarabiei cu romania, a răspuns nu.
de ce?, a fost întrebat.
pt că am apucat unirea cealaltă şi atunci un jandarm român mi-a dat o palmă.

bătrânul ţinea minte palma jandamului român de acum şaizeci-şaptezeci de ani, când era el copil (vorba lui băsescu, o fi zis copilul ceva, poate m-a înjurat), dar i se ştersese din cap istoria sovietică, mai recentă, cu deportări şi cu crime cu tot.

ieri, pe fb, un tânăr poet care trece din când în când pe blogul meu mi-a destăinuit părerea lui negativă despre pnl, partid care în perioada interbelică, a citit el într-o carte, a făcut nu ştiu ce. da, a făcut şi lucruri bune, dar...

de-asta mi-am amintit de bătrânul de peste prut.

şi nu e vb doar despre ce uităm şi ce ne amintim. aş fi putut să-i spun tânărului poet că noi n-am trăit în perioada interbelică, am trăit în epoca băsescu, din care doar guvernarea liberală a fost la locul ei, perioada pedelistă o vedem încă şi e o catastrofă.

să netezim nisipul, îmi sugerează tânărul, să facem cu găletuşa noi forme şi, dacă nu sunt bune nici alea, să facem altele şi aşa mai departe.

vineri, 15 iunie 2012

ieşiţi în stradă!

de ce nu ies în stradă susţinătorii lui patapievici şi ai lui m..mihăieş?
împreună cu fanii lui blejnar şi ai lui duţă s-ar aduna ceva lume.
e cald afară, ce naiba, nu e ca în ianuarie!
s-ar putea viziona caseta cu geoană, de care patapievici parcă zicea că are cunoştinţă.
s-ar citi public articolele lui mihăieş.
strada aşteaptă mesaje anti-restauraţie (ce tare sună!)
strada vrea să-l pună la loc pe băsescu înainte de a fi dat jos.

p.s. recunosc că aştept cu inima strânsă noile numiri.

miercuri, 13 iunie 2012

cuiul lui pepelea vorbeşte

s-a schimbat guvernul, s-a modificat configuraţia putere-opoziţie, s-a înnoit administraţia locală, numai tb a rămas ca un cui de care îşi agaţă unii ultima speranţă de pleaşcă politică.
obişnuiţi să fie scutiţi de efort, să lase totul în seama marinarului fără vapoare, pedeliştii speră că tb va mai scoate o şmecherie ceva, încât să întoarcă mortul de la groapă şi să-l învie.

mortul nu învie cu lecţii de învăţământ politic, singura formă de studiu în care se vede că are încredere, cum speră tb . chiar acum el învaţă poporul, despre care are părerea fermă că e tâmpit, cum e cu europa şi de ce are voie doar el acolo.
adrian năstase mergea în europa, tăriceanu mergea, boc nu.
să ni-l propui pe boc drept model, pe ce lume trebuie să fii?

zombi.

luni, 4 iunie 2012

a cui o fi ruşinea? a cui zice că e

am înţeles cine e vinovat de rezultatele de la bacul olimpicilor români: profesorii din comisie.
anul trecut, la drăgăşani va să zică, s-a putut să fie întrerupt curentul electric, să nu mai funcţioneze camerele de luat vederi fix cât a ţinut examinarea scrisă a candidaţilor olimpici, şi anul ăsta nu s-a mai putut!
măcar pt fetele de la gimnastică trebuia făcut ceva, zice d-l pieleanu, sociolog şi vector de opinie al societăţii civile.
ce? întreabă siderat alt participant la talk-show ( aseară, pe rtv, un post rezonabil, altfel)
nu ştiu, domle, ceva! nu e mai mare ruşinea să avem campioane olimpice picate la bacalaureat?