Bogdan-Alexandru Stanescu
Incep cu acelasi argument pe care-l asez, an de an, ca sapou al bilantului: acesta (bilantul) nu poate fi decat odios de subiectiv, de procustian (in general prin taiere), varianta lui optima fiind aceea in care taierea tine doar de experienta neexhaustiva a autorului. Adica nu atunci cand este conditionata de factori extraliterari. Asadar, spun inca de la inceput: bilantul meu se limiteaza strict la ceea ce am citit, e un top al cartilor care mi-au spus ceva in 2014.
Proza
Surpriza mea a fost M. Dutescu, cu al sau Uranus Park, un roman care mi s-a parut foarte curajos, insa intr-un mod subtil. Anul a inceput cu proza scurta, si inca foarte bine, cu EscapadaLaviniei Braniste, volum care a confirmat o prozatoare descoperita cu delicii de critica de intampinare doar cu un an in urma, datorita celor 5 minute pe zi, de la CDPL. A continuat cu excelentul Boddah speriat al lui Ionut Chiva, volum care a starnit controverse intre aficionados si puristi, controverse in urma carora lucrurile au ramas la fel, ca asa-i la noi. Tot cu proza scurta a venit si veteranul Radu Mares in 2014, o culegere de trei proze intitulata Sindromul Robinson. Un roman senzational a scris Adrian Schiop, Soldatii lui fiind o super-poveste de dragoste cum nu prea stim sa scriem, adica una in care sa punem pe pagina si vulnerabilitatile si scarba si toate laturile care intra in ligheanul amorului. Iarasi, un roman foarte ambitios si foarte bine scris a fost 1989, al lui Adrian Buz, al carui personaj principal vede ultimele luni ale regimului Ceausescu si primele zile de dupa Revolutie de la nivelul solului, cam asa cum traieste Fabricio del Dongo experienta Waterloo. Am citit cu delicii Tesut viu. 10x10, romanul aflat in continua scriere al lui Emilian Galaicu Paun, am ramas perplex in fata monumentalului Ne vom intoarce in Muribecca, al lui Sebastian A. Corn si am incheiat anul cu splendidele Supravietuiri (VI) ale lui Radu Cosasu.
Poezie
Ma vad silit sa incep cu acelasi M. Dutescu, franceza. un avantaj, un aliaj perfect de delicatete si cinism, continui cu vocea Domnicai Drumea, ajung foarte foarte aproape cu George Geacar, imi dau seama ca si cuvintele sunt o provincie (Adela Greceanu), deviez prin bosnia. partaj (Miruna Vlada), pentru a ajunge in California (pe Somes) – Ruxandra Cesereanu. Dar anul 2014 cred ca i-a apartinut lui O. Nimigean, care a venit cu un volum nou, foarte bun – Nanabozo, dar si cu o antologie personala – nu-ti garanteaza nimeni nimic. Tot la capitolul antologii, trebuie citit neaparat Falsul Dimitrie (Dumitru Crudu)... A, si era sa-l uit pe Ionel Ciupureanu cu al sau venea cel care murisem.
Traduceri
La traduceri am sa fac o varza, adica o sa listez pur si simplu fictiunea si non-fictiunea care m-au lasat cu ceva: incep cu monumentalele memorii ale lui Aleksander Wat (consemnate de Czeslaw Milosz), Secolul meu, o carte pe care ar trebui s-o citeasca orice intelectual, apoi continui cu Marea cea mare, impresionanta monografie dedicata de istoricul britanic David Abulafia Mediteranei. Trebuie neaparat amintite traducerile lui Leo Butnaru din Osip Mandelstam (2 volume) sau din Marina Tvetaeva, a lui Octavian Soviany din Baudelaire si cea a lui Radu Vancu din Berryman. De asemenea, traducerea lui Andrei Dosa din acel extraordinar poet maghiar, Istvan Kemeny. M-a dat pe spate Copilaria lui Isus (J.M. Coetzee), mi-a placut enorm finetea lui Julian Barnes din Pe fereastra si, daca mi se permite, Stoner, al lui John Williams, mi s-a parut un roman perfect. La fel, Focul palid face parte dintr-un set de carti pe care le doream in biblioteca personala, mai ales ca venea dupa Darul aceluiasi Nabokov. Ambele superb traduse de Veronica D. Niculescu. Si aici am incheiat anul intr-un mod care atinge perfectiunea, cu Inelele lui Saturn, super cartea lui W.G. Sebald, aparuta la ART. Daca am uitat ceva, imi asum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu