prostia ca diamant. sclipitoare şi cu multe feţe adică

* după-amiază, cam când vin eu de la şcoală şi deschid televizorul, observ  în treacăt un serial - sau nişte seriale, nu ştiu exact - coreene, care din corei?? unde se plânge f. mult. de fapt, asta mi-a atras atenţia, cam o treime din timp se plânge, iar în rest cum o mai trece vremea pt oamenii aceia despre care nu ştiu mare lucru, decât că agită săbii şi vorbesc scurt şi dur. m-am şi întrebat de ce-or fi plângând ei atât, aşa le e firea, sau aşa cred ei că e arta...
si vis me flere, dolendum est primum ipsi tibi,  te pomeneşti.
azi am văzut iar spectacolul cu plânsul, dar nu în film, frate, pe străzi şi-n spitale, în uzine şi-n hale, oamenii trântindu-se la pământ şi bocind incredibil.
de fapt am mai văzut asta tot la ei când a murit kim ir sen, pretenu lu chimir gol, numele de cod al lui chao.
acu a murit fiul lui. iar fiul fiului a devenit automat preşedinte. fiul lui chao n-a mai apucat. dar nu ne lăsăm noi întrecuţi de coreeni, poate ne iese cu eba, nu?

* nişte femei cu bani dar fără minte, nişte fotbalişti şi alte persoane au dat sute de mii de euro, case, bijuterii etc unor ghicitoare cu ghiocul ca să le rezolve prin vrajă unele treburi domestice: să le omoare o mamă, să le revină iubitul, să dea un gol etc. unii au fost mulţumiţi, alţii nu. acuma vor banii înapoi cei nemulţumiţi şi ar vrea să îi ajute statul. probabil aşa ar fi normal, dacă mai e cazul să apelăm la normal în ţara asta.
de fapt, amatorii şi amatoarele de vrăji n-au făcut decât să plătească un impozit sever pe prostie. cred că ar avea un buget dolofan statul aplicând acest impozit tuturor credulilor, ca să fiu aşa, un dulce, tuturor pasionaţilor de magii şi paranormale, tuturor amatorilor de teorii ale conspiraţiei etc.
atenţie, nu toţi oamenii aceştia sunt proşti în înţelesul clasic al termenului. un poet român important, nu un prost deci, credea că în sua preşedintele e doar aşa de formă, că puterea reală o are un guvern aflat într-un avion aflat continuu în zbor.
există oameni pt care explicaţiile raţionale nu sunt suficiente, ei caută poveşti în spatele lucrurilor şi cu cât e mai gogonată povestea, cu atât mai fanatici sunt adepţii ei. acesta e un tip nou de prostie, a lumii celei de-a treia faze de hiperconsum, a oamenilor acestei lumi întorşi la un nou tip de analfabetism, analfabeţii cu studii universitare. singura "scuză" e că seamănă periculos de mult cu jocurile artei.

pomul de iarnă/ bradul de crăciun

să nu cumva să creadă că nu-l mai aşteptăm

lansare pe ruinuri

astăzi, 7 decembrie, criticul literar octavian soviany şi-a lansat la târgovişte cartea cinci decenii de experimentalism. compendiu de poezie românească actuală, apărută recent la  noua şi foarte vioaia editură bucureşteană, casa de pariuri literare.
public numeros, tânăr, vânzare bună, de necrezut, nu?
îl aşteptăm şi pe poet şi pe romancier.

capra cu iezi zgubilitici

cu cât face mai puţin pentru învăţământ, cu atât are pretenţii mai mari acest stat român în care trăim. apucăturile lui încep să se bazeze tot mai mult pe vechile reflexe comuniste: dă-le puţin şi cere-le mult! bagă frica în ei! ameninţă-i că-i dai afară!
selecţia negativă care operează la intrarea în învăţământ -  se face profesor cine nu reuşeşte altceva mai bun!- aduce anual valuri de noi cadre didactice fără personalitate, cu pregătire îndoielnică, temătoare de controale profesionale şi, în consecinţă, obediente. nu pot să înţeleg altfel comportamentul generaţiilor tinere. n-ar crâcni nici dac-ar munci pe degeaba, presupun, şi asta vine şi ca o consecinţă a propriei aprecieri.
statul actual a observat că elevii nu citesc literatură, au aşadar un vocabular sărac şi o viziune îngustă, reducţionistă, o viaţă interioară minimă, redusă la instincte, o înţelegere sumară a lucrurilor. elevii să citească mai mult! a ordonat statul român actual! dar a uitat ceva, pentru citit trebuie mai întâi carţi. or, cărţi nu s-au mai trimis în şcoli de pe vremea guvernării liberale, cea mai generoasă în această privinţă. guvernul actual apreciază că a fost o risipă pe vremea aceea, ce atâtea cărţi! pe vremea aceea şi profesorii primeau o sumă de bani pt a-şi procura cărţi, poate nu toţi profesorii le cumpărau, dar acum nici vorbă de bani pt cărţi, nici vorbă de salarii întregi. şi lucrurile astea sunt doar o parte din curba de sacrificiu abătută asupra învăţământului de vreo doi ani, curbă de sacrificiu descrisă succint de procentul din pib alocat învăţământului: 2%!
în schimb, se cer profesorilor lucruri absurde, sunt făcuţi vinovaţi de situaţii asupra cărora nu pot avea control şi nici n-ar fi cazul să aibă. viaţa intimă a elevilor, timpul petrecut acasă etc.
societatea îi învaţă pe copii să urască şcoala, chiar şi preşedintele le spune asta, societatea îi învaţă să fie excentrici, să bată cluburile la vârste mici, să se drogheze, unii politicieni au avut în program liberalizarea drogurilor, societatea îi învaţă să rezolve pbl sexuale de la o vârsta fragedă, integrează fetele şi băieţii în aceleaşi cămine etc. foarte bine, dar aşa condiţii, aşa rezultate! şcoala nu e răspunzătoare în atare condiţii.
şi lucrurile încă n-au ajuns la situaţii extreme, deocamdată sunt cazuri izolate care fac deliciul programelor de ştiri senzaţionale. încă n-a apărut elevul înarmat în şcoală, dar...

ziua ciolanului. cu fasole

a trecut.
băsescu şi boc au colindat după ceva voturi şi au cules huiduieli.
apoi marineru s-a dus la ceaunul cu fasole şi cârnaţi al lui onţanu. onţanu, cum se ştie, e şi el unul dintre ofiterii români făcuţi generali pt că au trădat. e şi el în oastea de strânsură a altui general, de aceeaşi factură, oprea.
cred că avem singura armată din lume cu generali înaintaţi în grad pt trădare, nu pt vreun eroism. cât de mic.
seara, prezidentul a făcut apel la înţelegere între români, bla-bla-bla, şi aproape imediat i-a întors spatele fostului preşedinte, emil constantinescu. cam atât valorează vorbele lui băsescu. dar, domnule emil constantinescu, ce căutaţi acolo? l-aţi văzut acolo pe regele mihai?