de unde venim, de unde trebuia să venim

două ştiri recente mi-au atras atenţia şi îmi circulă prin creier:
- undeva în univers a fost descoperită o planetă de diamant. ea în întregime este un diamant enorm.
- chinezii au găsit fosila strămoşului mamiferelor - deci şi al omului - care a fost contemporan cu dinozaurii. spre deosebire de dinozauri, strămoşul nostru era de talie mică, un rozător, un şobolan mai mare.

invit pe cine are inspiraţie să lege cumva cele două ştiri. sau să mediteze pe marginea oricăreia dintre ele.

cisnădioara camping

am răsucit cheia s-a oprit motorul

am aşteptat. clac portiera

abia mişcam picioarele.

ori punem cortul ori luăm căsuţă. e cam târziu

apune soarele curând

deci să luăm căsuţă. şi totuşi

mai bine sacii noştri de dormit.

văzusem câinii campingului

şi i-am chemat

adică am strigat ceva spre ei. degeaba. ori nu era pe limba lor.

am aşteptat. a venit unul. când au venit şi ceilalţi

era degeaba. mă uitam spre munţi.

ce linişte –

un aer transilvan. aşa de grav. de aia scriu

poeţii lor cum scriu.

erau aproape nişte balansoare.

am stat în prag ca să mă uit cum aş fi stat dacă fumam. dar nu fumez.

doar m-am uitat: fetiţa blondă picura un cântec

în limba ei. băiatul blond se enerva. ea nu-l lua în seamă

se legăna. die groo-sse!

şoptea el apăsat. aşa era nervozitatea lui. ea nu-l lua în seamă

de ce nu pot citi reviste literare

pt că sunt prea multe, dacă ar avea de spus ceva important n-ar fi nevoie de atâtea.
dar nu acesta e motivul adevărat, aş putea să selectez câteva, nu?
pe care să selectezi? toate sunt la fel. toate copiază românia literară în tradiţia ei comunistă.
omul care scrie la revistă literară nu prea are habar de realitate, trăieşte în bula lui de oxigen, şi de acolo judecă lumea şi gusturile ei.
lumea habar nu are de omul care scrie la revistă, nu ştie nimic şi nu-i pasă de disperările lui autiste.
omul de la revistă se consideră superior, din textele lui supurează ţâfna.
n-are nimeni chef să suporte ţâfnele cuiva, e oricum prea mult că suportăm ţâfnele mai marilor zilei.
omul de la revistă nu ştie nici el de ce ar trebui să citească cineva revista lui. în sinea lui el reprezintă cultura (el scrie cu majuscule cuvântul ăsta). de fapt, omul de la revistă face şi el, ca şi alţii, un rău mic şi cotidian culturii.
ne agasează.

te piteşti sau te ploieşti? te târgovişte - ploieşti

fordul merge din nou.






















era şi timpul.






















aceasta e o statuie.

iar acesta e poetul cu aripile retezate

nu sunt simpatic

ultima oară când am fost la mare
aveam o pungă de piersici
mari şi zemoase
clefăiam piersici în rapidul bucureşti-constanţa
o tipă de la fereastră se uita din când în când la mine
ioana şi cristi zâmbeau
(diana rămăsese acasă în anul ăla)
eu am plescăit una câte una toate piersicile
tipa a cedat prima a ieşit până la urmă pe culoar
şi ştiu de ce mi-amintesc faza
pentru că realmente
n-am putut să merg nicăieri vara asta