plouă pe strada câmpulung
şi eu aştept. ascult rigola
şi-mi aprind o ţigară.
de ce atâta furie în stropii de apă?
caroseria sclipeşte. ştergătoarele
o secundă arată clar înainte o secundă nu văd nimic.
“sunt un om neînsemnat dumnezeule
de ce să vrei să mă distrugi? şi totuşi
sunt un bărbat de mare insucces”
temperatura e potrivită. muzica din boxe
e dată încet. motorul e la inima mea
şi la inima mea e încredere câtă e. puţin de tot.
dincolo de parbriz e potop. mă uit prin parbriz
cum aş trage ceva bun cu un pai din pahar.
fumul fragil de tutun amână cât poate să iasă pe geamul întredeschis
placuta atmosfera...:)
RăspundețiȘtergere