sâmbătă, 14 mai 2011

la piaţă

jur-împrejurul halei sunt vânzătorii şi mai ales vânzătoarele de flori, cu ghivece mari, cu ghivece mici suspendate, cu flori tăiate, o cantitate enormă de flori care nu scade niciodată, mereu aceeaşi, flori proaspete divers colorate, cu petalele stropite de picuri de apă,  s-or fi cumpărând atâtea flori câte sunt zilnic expuse?
căci majoritatea trecătorilor prin piaţă au feţe indiferente, triste, posomorâte, sau împietrite şi tot majoritatea se duc spre magazinele de carne din preajma pieţei, ori în interiorul halei, la legume şi fructe, ori în hala mică, la brânză, ouă şi lapte.
nu poţi să cumperi flori cu  faţa împietrită de filmul supravieţuirii care-ţi rulează în cap. şi totuşi, florile sunt zilnic acolo, în cantitatea aceea enormă,  n-ar putea să fie aşa dacă n-ar cumpăra nimeni.
oamenii care cumpără flori ar trebui să fie mai destinşi, să aibă feţe mai relaxate, să nu fie atât de încâncenaţi pt traiul zilnic. nu prea văd oameni de genul ăsta în piaţă.
cei care par mai puţin preocupaţi de hrana de azi şi de mâine discută între ei pe un ton scăzut, aproape în şoaptă, aproape conspirativ, când se întâlnesc. arată cu degetul în aer, către lucrurile ştiute de ei, şoptesc apăsat anumite cuvinte, aş vrea să ştiu ce discută, mă interesează ce-şi spun oamenii când se întâlnesc, când nu-şi povestesc ce-au văzut la televizor, dar nu prind din mers nici măcar un cuvânt
din aerul ăla conspirativ

3 comentarii:

  1. Poate e ca in filmul "Ziua cartitei" , ziua se repeta la infinit si de-asta florile sunt mereu proaspete ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai am senzatii de deja vu din cand in cand . :)

    RăspundețiȘtergere