week-end în rezervaţia cristinei ispas

personajul volumului de poeme rezervaţia are multe în comun cu autoarea cristina ispas, dar cartea nu e violent biografică, precum în alte cazuri douămiiste. este preferată discreţia, decenţa, sugestia, şi aş putea încheia comentariul aici, pt că am rostit deja cuvintele-cheie.
spaţiul în care se mişcă are două puncte de control, bucureştiul de după programul de lucru, (+ bucureştiul de weekend) şi corabia, un orăşel, cum se ştie, pe malul dunării. populaţia de suflete a acestui spaţiu, în afara unui eu ubicuu, mereu rănit, mereu în defensivă ori expectativă, dar mereu atent şi gata la notat detalii, e formată din dani (relaţia de lungă durată), prezent în ambele locaţii, mama, tata (f. puţin), bunicii la corabia; grupul-suport la bucureşti. grupul-suport e format mai mereu din alte nume, de fapt prenume, doina, miky, elena, cutărică, n-are rost să ne încărcăm memoria. sunt prieteni, probabil nu persoane cunoscute ca la alţi douămiişti, care totuşi au ceva în comun, anume că eu îşi caută (dar îşi găseşte, oare? asta e întrebarea) printre ei un anume confort intelectual, plăcerea de a trăi, ca să nu zic vorbă mare, raţiunea. pt că eu lasă impresia că e permanent în căutare, umblă de colo-colo, mai ales în week-end, şi pare că nu găseşte ce caută.
de aici, tonul uşor grizat de un soi special de melancolie, o melancolie cu care eu s-a familiarizat de mult şi poate chiar îi place. oricum nu avem de-a face cu rupturi, cu bipolarităţi, şi probabil asta este şi nota specifică sunetului etichetat cristina ispas, chiar dacă ea aminteşte la un moment dat de un sindrom clerambeault. lumea ei este suportabilă, chiar plăcută, prietenii sunt tineri care lucrează prin multinaţionale, azi aici, mâine-n cairo, suntem departe de mizerabilismul primului val douămiist. de fapt, cred că asta e rezervaţia eului cărţii: o lume de succes, formată din oameni inteligenţi care discută despre orice excesiv, mai ales despre sex, printre care s-ar putea să simţi că nu-ţi trece timpul degeaba bând prin baruri şi pălăvrăgind. eul se fereşte cu grijă de ciudaţi, de eşuaţi social, de încremeniţi în proiect, iar lumea ca lume aproape că nu există, nu căutaţi mărturii ale vremurilor că nu e cazul. programatic, că de-aia suntem în rezervaţie, confort şi disconfort y compris.
cristina ispas este o persoană inteligentă şi informată, ca autoare, poetă,  se construieşte cu atenţie în baza unor opţiuni clare. cred că are cititorii care îi împărtăşesc opţiunile. între autorii tineri eu aş alătura-o lui radu vancu pt ceea ce am spus mai sus, şi aş pune lumea ei în opoziţie netă cu a lui sgb, să zicem.