mâini îngheţate, suflet încălzit

azi noapte a nins, de dimineaţă încă ningea cu fulgi mici, meschini.
nici ninsorile nu mai sunt ce au fost, prima ninsoare trebuia să fie cu fulgi mari şi rari, ca în compunerile şcolare, ca în  manualele de citire.
noroc că e marţi, zi metodică. dar chiar şi aşa trebuia să merg la piaţă, iar piaţa e hăt, la vreo câteva sute de metri, vreo cinci. ia-o pe jos, nenică, recită în gând sau printre dinţi balada cauciucurilor de iarnă, în rezumat cam aşa: n-am.
pe stradă, impresia a fost că mulţi ştiau balada, dar nu păreau afectaţi. poliţie pe străzi, nexam.
vânt rece, de-ţi dădeau lacrimile. am încercat la hală, care e mult mai aproape, dar la hală nimeni, frate. la unu mai, piaţa centrală, oameni zgribuliţi încercând să vândă ceva altora, la fel de zgribuliţi. nu-mi place să mă uit în ochii oamenilor care aşteaptă în frig să vândă ce au de vândut, simt o presiune ciudată, poate ridicolă.
- asta ne trebuia, iarna, că lemne şi porc avem!
îmi place umorul lor, negru. umorul nostru. la asta chiar suntem tari. hai acasă, mâini îngheţate, suflet încălzit.