Clopotele norilor, cu ding-danguri de ninsoare, la-nceputul orelor, iată-le, bat ora mare. Crugul anului se schimbă, un cuvânt rămâne-n urmă, însă prea frumoasa limbă niciodată nu se curmă, ci azvârle înainte noi urări, numai de bine, prevestite de cuvinte ninse sus, în înălțime: Să vă fie anul-an, suplu ca pe râuri unda, să nu fie bolovan peste suflete secunda, nori să fie doar de ploaie peste câmpuri jos, la vale, niciodată să-ntretaie raza fragedă de soare: fie aerul curat plin de păsări liniștite, niciodată sfâșiat de lungi fumuri stalactite; limpede vă fie apa, verde pururea pământul, nu vi-l tulbure cu sapa semnul rău înnămolindu-l; pasul zvelt și luna albă, gestul mâinii prietenos, niciodată steaua slabă cu luci mohorât de os; pâinea să vă stea pe masă aburindă, aburind gheața ultimă rămasă pe ferestrele din gând; pură fie-vă zăpada, încălzind la subțioară floarea albă din livada înflorită-n primăvară.
Ce spuneam (scriam) eu zilele trecute - "Capra mea are talent! / A venit din Occident!"
RăspundețiȘtergereCrăciun fericit!
acuma, nu ştiu dacă e aceeaşi...
RăspundețiȘtergeremulţumesc, linişte şi fericire!
Crăciun fericit!
RăspundețiȘtergeremultumesc scorchfield, multumesc karina!
RăspundețiȘtergerela multi ani!
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/12/maxim-vasiliu-plugusorul.html
RăspundețiȘtergereUrare
Nichita Stanescu
Clopotele norilor,
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.