antiemoţie de iarnă spre primăvară

azi am stat mai mult pe youtube ascultând muzică legionară, comunistă, neutru-patriotică, citind texte, şi comentariile aferente, despre antonescu, zelea-codreanu, horia sima, ceauşescu, băsescu, dacism şi tot genul acesta care colcăie oarecum underground.
cântecele legionare mi se par cu adevărat răscolitoare, destinul lui antonescu nu te poate lăsa indiferent, producţia propagandistică a comuniştilor este mai găunoasă, decorativă şi de imitaţie, de fapt. artiştii comunişti au preluat de la legionari.
un şef de la sri, adică proaspăt fost securist, ne atrăgea atenţia, mie şi unui coleg de la ziarul la care lucram prin anii 90, să nu ne lăsăm amăgiţi de discursurile şi de cântecele legionare, în caz că ne ducem, ca ziarişti, la întrunirile lor.
de ce, l-am întrebat, dar n-a putut să formuleze ceva coerent.
mi-am dat seama de ce pe cont propriu, descoperind în revista memoria poezia lui radu gyr, ridică-te gheorghe, ridică-te ioane!, un îndemn al  poetului legionar la răscoală anticomunistă în anii 50, poezie pe care eu o cunoşteam (mai puţin autorul) de la cântarea româniei lui ceauşescu, unde se sugera că e vb de răscoala de la 1907. aşadar, comuniştii ceauşişti refoloseau şi textele legionarilor, nu numai retorica lor (mai puţin ortodoxismul, totuşi!), iar securistul nostru (vorba vine, ha, ha!), se cam încurca în această dilemă. am scris în revista litere despre descoperirea mea, prin anii 90, a preluat-o şi cronicarul româniei literare, interesat şi incitat, dar şi cronicarul adevărului literar şi artistic, iritat şi deranjat de scormonirile mele. scormoniri care au şi încetat, n-am putut găsi nimic la biblioteca judeţeană, broşurile cu textele cântării româniei, să zicem, nimeni n-a vrut să-mi mai spună nimic. am observat că există culturnici, dar şi oameni de cultură, f deranjaţi dacă cercetezi literatura comunistă şi n-o găseşti în regulă. adică dacă spui că parte mare din ea  e material de propagandă pur şi simplu pt bani şi poziţie socială te-ai ars, sare imediat eugen simion, dar şi daniel cristea-enache, şi-ţi dau cu vărguţa la mâna scriitoare. he, he! paznici de far!

dar, altceva voiam să spun. dacă vrei să echilibrezi emoţia care te poate cuprinde ascultând muzică legionară sau texte despre antonescu, citeşte, omule normal, comentariile concetăţenilor noştri, simpatizanţi ai lui antonescu, ai legionarilor, ai lui chao, ai dacismului, ai tuturor xenofobiilor politice, şi o să-ţi treacă rapid emoţia estetică. ce varsă oamenii ăia din ei. nu-i deosebeşte că sunt legionari, antonescieni, comunişti, dacişti autohtonişti, observaţi că nu se atacă între ei. te lecuieşti de eroisme, de cultul omului excepţional, de fanatisme cu care secolul trecut a umplut capetele oamenilor şi cimitirele.
o să vrei să citeşti sau să asculţi muzică despre oameni normali, nu despre sângeroşi care vor să ne oblige să gândim ca ei. mie aşa mi se întâmplă.