am citit la clasa a şasea doină de mihai eminescu. nu pt că mi-ar plăcea, ci pt că este în manualul pe care îl folosesc anul ăsta, cel al editurii all, autori anca şerban şi sergiu şerban.
ştiu de mult că actuala generaţie şcolară ia textele literare drept ştiri de televiziune sau de ziar, în fiecare an şcolar la clasa a opta apare elevul care întreabă dacă întâmplările din romanul baltagul sunt adevărate.
ieri, când am citit strofa cine-au îndrăgit străinii
mânca-i-ar inima câinii,
mînca-i-ar casa pustia
şi neamul nemernicia! clasa a făcut ăăăăăăîîîî!, un zgomot surd care m-a surprins, şi când le-am văzut ochii întunecaţi mi-am dat seama de ce: mulţi dintre copii au părinţii la muncă în spania sau italia sau cipru etc. poate că simt pe pielea lor cum le-a mîncat casa pustia şi, dacă le-ar mai mânca şi câinii inima, ar fi prea mare pedeapsă pt ei şi părinţii lor.
fără să ştie măcar dacă au îndrăgit străinii sau doar au apelat la mila lor.
nu-mi place poezia asta, îmi amintesc cum o cita şi chao, naţionalismul lui eminescu îmi e antipatic, proastă idee să o propui unor copii de doisprezece ani.
Luaţi partea bună a întâmplării - copiii au "simţit" textul literar (din păcate pentru ei, prea pe pielea lor). Şi nu e puţin lucru pentru o generaţie care, aşa cum spuneaţi, nu mai are aplecare pentru textul ficţional.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere