noaptea spargerii geamurilor şi ziua de după

ce a fost ieri
poliţia a cercetat şi a descoperit pe iubitorii de cultură care s-au dus la club a să-i spargă faţa unui ministru, chiar ministrul culturii. deocamdată ţine numele lor la secret. să spargi cu o lovitură de pumn sau de cot o lunetă de maşină îţi trebuie ani de studiu de kant şi hegel, fenomenologia spiritului y compris, nu e joacă. aş încerca şi eu pe maşina mea, dar dacă-mi rup mâna, te joci, bruce lee?
am urmărit reacţii pe fb şi la tv şi ce să vezi? cuconiţe infiorate de plăcere au sărit în apărarea curajoşilor revoluţionari care bineînţeles că acum nu mai recunosc nimic.
da' ce-au făcut copiii aceia nevinovaţi, au exprimat un punct de vedere!... anarhismul e cool, sunt o sută de ani de cultură anarhistă, băi poliţiştilor, lăsaţi eco-anarhiştii în pace!
d-l daniel barbu a fost indecent la faza asta, decretează o poetesă.
da' ce căuta ministrul culturii la o cafenea literară cu subiectul starea culturii române? întreabă un ziarist bătrân, fost scriitor, la otv, pardon romania tv.
şi aşa.


ce va fi azi
dacă am avut manifestaţii eco-anarhiste pe chestiunea câinilor vagabonzi, care au tot dreptul să muşte şi să omoare oameni, de ce nu?, pe aurul, pe gazele, mă pot aştepta şi la un miting în favoarea românului condamnat la moarte în thailanda pt trafic de droguri. ar fi în spiritul vremurilor simpatice pe care le trăim.
sau nu s-au copt încă atitudinile şi pt asta? ă?