Dicționar CDPL – George Geacăr
Un Cristian | 9
September 2014George Geacărniciun
comentariu
lucrurile nu sunt așa cum par și să n-ai
încredere în nimeni sunt mesajele. sigur că amintirile sunt impresii
consolidate, mineralizate, contradictorii. una auzeai într-un anume context
social, la școală să zicem, la căminul cultural al comunei, un fost conac
boieresc, la primărie unde era un avizier cu aspecte critice prezentate în
versuri, alta în casă. tata și mama își pierduseră tinerețea din cauza
războiului, dar de ce m-ar fi privit pe mine asta? mă privea, pentru că tata
venise invalid din război și statul regal îi acordase o medalie și o pensie de
invalid de război. statul comunist i-o tăiase, pentru c-a luptat doar în est.
așa că familia nu avea nicio sursă de bani, ca să-mi cumpăr caiet și creion
trebuia să mă duc cu ouă la magazinul sătesc. aveam de mâncare, laptele vacii
adunat în oale de pământ la care, da, da, lucram cu lingura pe deasupra, ouăle
găinilor prăjite în tigaie cu jumări de porc, mm, roșiile și castraveții din
grădină, cartofii, porumbul fiert sau copt. aveam de mâncare și mi se părea
normal să avem, aș fi putut să am o copilărie și fără mâncare, cum aveau alții,
îmi dau seama acum, atunci nu apreciam suficient asta, nici chiar faptul că
duminica mama tăia o găină sau prăjea pește adus de tata de la București. căci
tata începuse să facă naveta la București, ca majoritatea bărbaților din sat
care aveau un servici pe la balastiere sau pe șantierele de construcții. așa a
trecut copilăria, stând singur acasă și citind, frații cu mult mai mari decât
mine pe la școli, mama pe câmp, tata la lucru pe unde găsea. și așa au trecut
anii de școală din Produlești, unde luam premii și recitam moartea
căprioarei pe la serbări, anii de liceu și internat la Titu, în
aceeași uniformă patru ani încât prinsese luciu de la călcat și cu același
palton, pe care de fapt nici nu-l purtam fiind prea greu, îl duseseră la
croitor să-l întoarcă pe dinăuntru, că era lung, ca să aibă apoi de unde-i da
drumul în caz că mai cresc, și ani în care avusesem bursă de merit, așa încât
ai mei nu-mi plăteau cazarea și masa. o problemă a intervenit cu facultatea,
cine o să mă țină acolo? dacă vreau facultate, musai să iau cu bursă, altfel
cum. soluția a fost că n-am luat deloc și am plecat la armată un an și patru
luni. iar când m-am întors de la oaste a trebuit să muncesc ca să am bani și
m-am angajat la o fabrică de frigidere din Găești ca muncitor necalificat,
altceva ce puteai să faci? aș fi putut să suplinesc prin învățământ, dar nu-mi
plăcea, mai bine băgam șuruburi în frigidere și făceam naveta acasă cu târâșul,
un autobuz articulat plin de navetiști de la țară, ca mine. cum-necum, am făcut
și facultatea de litere din bucurești și iacătă-mă-s profesor, mare scofală, eu
aș fi vrut ziarist. m-am făcut și ziarist mai târziu, după 89, m-am făcut și
activist civic în alianța civică, am luptat pentru democrație cu pana și cu
fapta, am încercat și politica în partidul alianței civice, unde erau mulți
scriitori dar și alți actuali politicieni, am fost candidat la parlament din
partea Partidului Alianței Civice pe listele CDR, dar n-a fost să fie, ori eu
pentru politică, ori politica pentru mine. și până la urmă am rămas în învățământ,
ceea ce n-aș fi crezut la douăzeci de ani. dar, lucrurile nu sunt cum
par, nu suntem deloc ce părem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu