lansari de carti la targoviste. zoom. gaura de vierme de gg, cobalt de ck

în sfârșit am putut să fac ceva pt "zoom". și acum mă grabesc, pt ca am o nouă carte de poeme în lucru la o editură, e vorba de volumul "dacă poezia ar opri moartea"

fără zei

nu cred că în vocea poetului, cât de adâncă ar fi, este glasul zeilor în stare pură sau în amestec. tocmai de aceea nu trebuie alungat. vocea poetului este umană, tocmai de aceea trebuie păstrat în cetate. vocea poetului nu e poate cea mai puternică, cea mai adevărată, cea mai. dar e vocea în care se pot recunoaște cel slab și cel puternic, marginalul, sau cel ce nu se poate apăra cu propriile lui cuvinte

varujan vosganian. cartea soaptelor

prieteni (sau nu), cititori de literatura romana contemporana, imi spune si mie cineva de ce cartea soaptelor a lui varujan vosganian ar fi o carte mare?
stiam de mult dintr-o postare (pe clubliterar?), de la dan sociu ca nu e cazul. de curand doina rusti a scris un articol despre niste interventii la nivel de stat balcano-asiatic pt oprirea ascensiunii acestei carti exceptionale spre premiul nobel (!).
asemenea situatii ma atrag si m-am apucat de citit cartea soaptelor.
nu se poate. am citit jumatate din carte, nimic. povestea familiei relatata gazetareste,cu insertii istorice nete,plus evocari sentimentale.
imi scapa ceva? ce?
daca vrea sa ma lumineze cineva, il rog s-o faca ca un profesionist al lecturii, nu ca prieten al cuiva, oricine ar fi prietenul.
am zis, si mi-am eliberat inima.

oameni și șobolani

un idiot anonim comenta pe un site de sport că victoria de la doha a simonei halep n-ar valora nimic pt români pt că halep nu e nume românesc.
idioți din ăștia naționaliști, daciști, sau neolegionari au prea multă libertate de exprimare într-o țară cu legi democratice, dar care respinge extremismul politic.

alt idiot, înainte de finală, pronostica o înfrângere a simonei pe motiv de blat aranjat de ea cu casele de pariuri. ăsta e tipul de idiot cu sufletul otrăvit deja, chiar tânăr fiind, de neputința lui și de succesul altuia. lumea lui miroase a căcat pt că trăiește într-o hazna.

andrei doboș. "inevitabil"

ieri am citit "inevitabil", de andrei doboș.
andrei este un poet cu program clar, vrea poezia unei voci neimplicate emoțional în discurs, eventual în pofida suferinței pe care de fapt s-o domine prin rațiune și .cultura.
calea tehnică aleasă este descrierea exterioară și interioară și mica narațiune,uneori reflecția.
descrierile însă îi cam sabotează programul și nu văd cum ar putea fi altfel pentru că sunt subiective.
nu știu cât contează asta, pt andrei poate da, pt mine deloc.
mi-a plăcut f mult inevitabil și o să revin cu lecturi la ea, pt ca este genul de poezie cu adâncimi sub cuvinte.
mă bucur pt el mai ales că-l știu de mult, de pe clubliterar.com și că totuși a reușit să mă surprindă plăcut