duminică, 12 februarie 2012

tigăi de teflon

un prieten, căsătorit imediat după facultate cu o colegă (un cuplu tânăr de intelectuali de mare calitate, amândoi citiţi, talentaţi, inteligenţi, în fine amândoi foarte ok cum ar veni), îmi povestea cât de surprins a rămas el de soţia lui, după câţiva ani de căsătorie, când lucrurile au început să intre pe făgaşul domestic.
mergeam, bătrâne, pe la ai ei, la ţară, şi când am văzut-o cum se schimbă de haine cu nişte trenţe, cum se încalţă cu cizme de-alea mari de cauciuc, cum intră printre porci în cocina aia cu noroiul până la genunchi, nu mi-a venit să cred. o clipă m-am temut să n-o sfâşie animalele - au porci mulţi, e o gospodărie aşezată de ţară - care cereau de mâncare cu un zgomot infernal, dar nici vorbă, ea era de acolo, din filmul ăla, s-a descurcat, i-a pus la punct imediat, i-a rezolvat. mă uitam la ea, mă întrebam unde o fi rămas în clipele alea intelectuala finuţă,  cu care discutam eu cărţi grele şi filme, alături de care îmi înalţam sufletul prin muzee şi expoziţii de artă şi nu-mi venea să cred
că sub coaja intelectuală a rămas, intactă, ţăranca? am pus şi eu un pic de sare pe rană.
da, bătrâne, a răsuflat el.

am convenit amândoi că asta e, există oameni pe care cultura, formaţia intelectuală, nu-i pătrund în esenţă, cum nu pătrunde aurul în obiectele poleite cu el. sau teflonul în tigăile de aluminiu care se dau la promoţie cu atâta succes. poleiala intelectuală le dă o anumită utilitate socială, poate chiar importantă, dar atât. în esenţă rămân ce-au fost

tu rămâi ce-ai fost. romantic. am râs.

iar acum vă spun că mi-am amintit întâmplarea aceasta ascultându-l pe mihai răzvan ungureanu, noul prim-ministru pus de băsescu cu surlă şi tobă să-i salveze imaginea. le vorbea bătrâneilor astupaţi de zăpezi prin sate lăsate fără şcoli şi spitale, le zicea în limba română, deşi ştie sanscrita se pare, le spunea lucruri pe care ei le mai auziseră şi de la chao şi de la băse: că sunt leneşi din moment ce n-au pus mâna pe lopeţi să dea prin nămeţii de şase metri. d-l mru lăsase coaja de intelectual în gipan şi vorbea ca un activist, ceea ce este el de fapt.

3 comentarii: