în decembrie 1989, multora, viaţa fără ceauşescu li se părea fără sens. când mă duceam spre centrul oraşului la revoluţie, am observat că f mulţi stăteau pe lângă blocuri ca să se vadă că nu se implică, la o adică să nu-i învinuiască cineva de ceva, dacă iese nasol.
în 1996, altora, sau poate aceloraşi, viaţă fără iliescu le părea de neconceput.
acum, văd la tineri, în special tinerii intelectuali, scriitori, disperarea că pică băsescu. viaţa lor fără băsescu nu mai are niciun rost, uof, uof, uof, cum ar zice un hit de amor. mi se pare chestia asta de un comic grotesc. mă umflă râsul, dar nu e de râs. dar nici de plâns nu e. e de un gust amărui, aşa, ca viaţa, ca un pătrăţel de schogetten. ştiu de ce se încolonează ei aşa fără jenă unul în spatele celuilalt, dar n-am acum chef să explic.
da.
da.
da.
să votaţi bine!
Atingi un subiect si hazliu si dureros, adica ceva de genul rasu-plansu. Hazliu pentru ca toate vocile de cassandra apeleaza in motivarea argumentatiei la aspecte formale, la clisee ades puerile si hilare colportate din arsenalul propagandei basiniste pe nemestecate. Trist si dureros pentru ca o fac tocmai oameni tineri, oameni cu o buna educatie si instruire, cel putin aparent, ba chiar sorbonisti si oxfordisti care se complac in postura de manipulati grosier. Atunci, toata scoala, toata zestrea de intelepciune, de sisteme filozofice aasimilate indelung ajung sa nu mai faca doi bani. Le lipseste un anume senzor intuitiv pe care, daca nu i-a inzestrat natura cu el, atunci nu-l vor gasi in niciuna din bibliotecile lumii. Daca nu exista o mica busola, un cat de mic radar implantat acolo in cortex, o9ri nu faci efortul swa-l caurti,atunci esti pasibil sa bajbai toata viata prin imperiul orbirii. Tot atat de adevarat este ca multi din tinerii incrancenati in proiect, indaradnici si gata sa sara stacheta culturii pe maidanul grobianismului si marlaniei tatucului lor, urmeaza exemple cat se poate de proaste, deb rele. Asta numai daca ne gandim ca doi intelectuali si literati, formatori de opinie si oameni cu opera ce pareau candva niste lumini, niste faruri palpaind in pustie, au ajuns astazi la jalnica conditie
RăspundețiȘtergerede lachei ai unui impostor si insasi lichelele puse odinioara la zid chiar de ei. Asa incat, daca Noica ar mai trai azi, cu siguranta ca, celor doi, nu doar le-ar fi batut obrazul dar precis i-ar fi scuipat in obraz. E mult de spus, de glosat. Deocamdata atat.
Prostia celor cu studii este cea mai periculoasa.
RăspundețiȘtergerenu e prostie, e altceva, o sa ma explic altadata
RăspundețiȘtergereCunosc eu prosti cu studii,au bani , sunt satui de Romania,dar voteaza ca boii.
RăspundețiȘtergere