4 martie 1977

era cald, cu mult mai cald decât azi. afară nu era întuneric, dar nici lumină clară, să zicem amurg târziu, semiîntuneric. îmi făcusem baie şi mă culcasem. eram între vis, mai aproape de el, şi trezie, aşa că n-am dat atenţie micilor legănări ale patului în care dormeam, ori mintea relaxată le-a pus în legătură cu somnul. mama a strigat cutremur! din uşă şi mi-a zis să ies afară din casă. am ieşit nu f repede şi nu f uşor, căci mă loveam de orice îmi era în cale, masă, scaune, tocuri de uşi, iar picioarele călcau uneori în gol. eram confuz şi neîncrezător. ca orice individ care trăieşte ce n-a mai trăit până atunci. un cutremur e cam tot ce poate fi mai de neînţeles, dacă ai o grilă raţionalistă. afară, nu te puteai ţine în picioare, drept. m-am aplecat şi mă ţineam de gărduleţul grădiniţei de flori pe care îl au casele de la ţară. alternativa era să te trânteşti la pământ şi să te prosternezi, dar nu ştiam nicio rugăciune, în caz că mi-ar fi trecut prin cap să mă rog. pământul făcea valuri ca marea. valurile veneau de departe, aplecau zarzării din grădină cu crengile la pământ, cum zice poetul, apoi pomii se ridicau la loc, iar casa, căci îi venea rândul, zuruia din toate ale ei, cărămizi, ţigle şi geamuri, ca arca lui noe pe uscat. era însă un huruit mai grav şi mai adânc care, chiar dacă nu acoperea zgomotul casei, urletele animalelor din curte, cotcodăceli şi mugete, le făcea de percepţie minoră. huruitul ăla îţi inducea teama că pământul pe care îl ştii de atâta timp şi pe care te-ai simţit în siguranţă se poate despica, se poate rupe în bucăţi, se poate sfărâma. simţeai că n-ai unde să fugi. că n-are niciun rost să fugi, n-ai cum să scapi.
de fapt, lumina pe pământ era lumina lunii, nu era amurg. când şi mişcările verticale s-au liniştit, iar solul a redevenit cert, a rămas o lună însângerată deasupra lumii, veghind indiferentă, dar despre asta, culoarea de sânge a lunii, eu nu-mi mai amintesc, e din poveştile despre cutremur, fiecare avusese cutremurul lui, în toate istorisirile figurând luna plină de sânge.