tragedia de la coafor este un caz de cuplu la vârsta critică - 50 de ani - când ea (47 ani) este cea care tânjeşte la o nouă viaţă, nu el (53 ani), cum ne obişnuisem. va să zică au făcut bani împreună o viaţă, el este ceva pe la poliţie, şofer etc, suficient ca să se descurce şi pe alături de lege, ea este coafeză şi la serviciu şi acasă. au un apartament de 180 mp, trei maşini, terenuri şi case moştenite şi un credit de 45ooo euro, care pe alţii de vârsta lor i-ar îngrozi. dar ei nu trăiesc din salarii, ce naiba.
focalizarea presei se face pe el, despre ea abia dacă am auzit şoapta unei reporteriţe cum că ar fi avut un iubit. a avut sau nu, ce contează! el, un malac cu ceafă groasă, obişnuit să se întâmple numai ce pofteşte rânza lui, nu înţelege cum se poate termina aşa prost totul. mai bine să moară toţi, decât să fie ea fericită cu altul!
de aia a şi tras trei gloanţe în casieră, o bănuia de intrigi cred, şi doar unul - în inimă - în soţie. de aia a tras şi în martorii nevinovaţi. să se înveţe minte, să ţină minte cine e el, el nu e fraierul nimănui. de-aia îşi cumpărase pistol tare, să rupi ziduri cu el dacă vrei. bănuim ce însemna pistolul ăla pt el.
soţia făcuse o reclamaţie la poliţie, cred că asta i-a fost fatală. a grăbit execuţia şi a şi arătat că în ţărişoară nu funcţionează nici poliţia, cum nu funcţionează nicio instituţie - cu excepţia smurdului poate - ceea ce cine nu ştia. în ţărişoară lucrurile se rezolvă de la sine cumva, în caz că trebuie neapărat o rezolvare. dar, de ce-ar trebui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu