ne trebuie un cancelar

după experienţa băsescu, românia ar trebui să treacă la sistemul politic parlamentar, cu preşedinte ales de parlament, preşedinte cu puteri limitate la reprezentarea statului şi alte oficii de gen.
puterea politică ar trebui exercitată de prim-ministrul decis de majoritatea parlamentară care rezultă din alegeri, sau din negocieri între partide.
experienţele noastre de până acum au arătat că niciun preşedinte nu se poate desprinde de partidul care l-a propulsat în funcţie, băsescu mai abitir, mai pe faţă şi mai sfidător decât toţi. niciun preşedinte nu a fost al tuturor românilor, ci doar al celor care l-au votat. iliescu a fost preşedintele celor care se temeau de capitalism (şi, după cum s-a văzut, nu se temeau degeaba!), dar şi al activiştilor şi securiştilor deveniţi patroni peste noapte. constantinescu a fost preşedintele unei românii abstracte, visate de el cu capul în nori (cum mi-l amintesc dintr-un poster electoral), băsescu este preşedintele genului de român oportunist, de stânga când e bine să fii de stânga, de dreapta când dă bine să fii de dreapta. pdl e un creuzet în care fierb la un loc fesenişti, punr-işti, prm-işti, liberali, alianţa civică şi-a dat mâna cu vatra românească şi cu virgil măgureanu, cristian preda cu igaş, monica macovei cu elena udrea şi elena băsescu. eterogenitatea pdl-lui pune mari semne de întrebare asupra supravieţuirii în opoziţie.
cu băsescu preşedinte în regim semiprezidenţial nu a fost bine nici când prim-ministrul a avut demnitatea funcţiei lui (tăriceanu), pt că pe vremea aia preşedintele se ocupa cu băgatul beţelor în roatele guvernului, nici când prim-ministrul a fost obedient (aici avem două variante, boc şi ungureanu), pt că băsescu i s-a substituit.
ideea de stat condus de un prim-ministru mi se pare mai aproape de democraţie, pt că el nu poate decide dimineaţa ce-i trece prin cap seara. depinde de prea mulţi şi multe, ca să poată face după bunul plac.

preşedintele ales prin vot universal, cum avem astăzi, contractează boala de altitudine, concurenţa cu zeii din cer. ar fi bine să nu mai dăm ocazia asta nimănui.

mi s-ar putea spune că şi monarhia constituţională e bună, dar aici totul devine complicat şi greu de realizat.