aş vrea să simt ca-n metafora nuferii se nasc din nămol. dar nu-mi vine

în afară de jos băsescu!, jos guvernul!, alegeri anticipate, nu comasate! lozinci care unesc pe toată lumea din pieţe, masa protestatarilor se desparte în insule cu deziderate specifice. pe acelea se grăbeşte să le satisfacă puterea politică de azi, pt ca să fie uitate cele de bază.
aşadar, până acum ei au renunţat la legea sănătăţii, l-au repus pe raed arafat în funcţie (iar el s-a dus cuminte la loc, ceea ce i-a cam risipit aura), au retras taxa auto, negociază (sau se prefac) cu revoluţionarii în sensul redobândirii privilegiilor, au sacrificat un ministru ca pe o oaie, nicidecum ca pe-un miel.
simţind miros de cadavru, ceea ce chiar pare guvernul!, sindicatele de profil sar şi ele în stradă. să apuce şi ele ceva!

nu ştiu cine a mai rămas să ceară o nouă clasă politică în atare condiţii.
mai ales că partiduleţul ce părea că se naşte din spumele pieţei universităţii pare să fi fost avortat.

şi, mai ales, e senzaţia de lehamite. ceva se întâmplă, dar nu pare naştere, cât agonie.

p.s. azi a fost ziua unirii. preşedintele s-a întors la popor. cu spatele.

pentru cine şi contra cui

piaţa universităţii nu a obţinut nimic, şi nici nu sunt semne că va obţine ceva concret (în afara erodării iremediabile a ceea ce numim regimul băsescu), dar sunt voci care au început deja să-şi dispute paternitatea izbânzii. cam prea multă grabă în a alunga pe unii de lângă trofeu! mă tem că eşecul, cel puţin de moment, nu şi-l va asuma nimeni.

observ cu oarecare tristeţe tendinţa, care este într-adevăr a noastră, e românească, de a arunca repede la coş  totul, în speranţa că am pus mâna pe cioara de pe gard. deci, să nu manifestăm numai împotriva celor de la putere, să-i dăm jos pe toţi! s-o luăm de la zero, iar!

să nu observăm ca acesta e ritmul nostru de asimilare, şi anume foarte  lent, că partidele, astea pe care le avem, au revenit la putere, după trecerea prin opoziţie, în variante îmbunătăţite, pnl a fost mai bun decât cdr, psd mai bun decât pdsr? n-ar fi normal să pretindem, nu doar să aşteptăm, ca usl să fie un pas înainte, nu unul înapoi? nici n-ar fi prea greu ca un partid să aibă o prestaţie mai bună decât a avut-o pd-l.

pd-l şi acoliţii săi joacă, în momentele astea grele pt ei, la meci nul. ceva mai bun decât manifestanţii au dreptate, dar opoziţia nu! nu au tupeul să spună. deocamdată.
la cum îi cunoaştem, să nu ne mirăm că în curând vor debita şi inepţia supremă: oamenii din stradă demonstrează contra lui ponta şi antonescu.

a nins, dar nu cu pixeli albaştri

transformarea pieţei universităţii într-un hyde park în care vine cine vrea şi strigă ce poate îi oripilează pe nostalgicii lui 21 decembrie 89, ca şi pe "mitingiştii" anilor 90.
folosesc intenţionat peiorativul "mitingişti", aruncat ca o zoaie de presa puterii de atunci peste piaţa universitaţii, spre a-l aminti presei puterii de acum, presarilor puterii de acum, ca să nu se mai chinuiască să inventeze termeni degradanţi pt protestatarii de azi, istoria le oferă termeni de-a gata, dacă nu e suficient viermi, ciumpalaci etc, pot trece direct la bandiţi, din dicţionarul lui nikolski.
e într-adevăr una să delimitezi zona liberă de comunism în jurul km 0 în 90, şi alta să vii cu stema pcr şi cu poza lui chao îndoliată în 2012, în acelaşi loc.
dar... asta e! istoria nu stă pe loc, e ca banda lui moebius. mulţi protestatari de azi se întreabă ce le-a adus postcomunismul în afară de şomaj şi de umilinţă, pt mulţi umilinţa provenind din observaţia că statul acesta protejează pe şmecher, pe hoţ, pe demagog, pe ipocrit, pe bogătaş, pe incompetent, pe membrul de partid de guvernământ, pe pilos. dacă nu te încadrezi în niciuna din aceste categorii, n-ai nicio şansă, şi asta se întâmplă pe faţă, fără nici cea mai mică jenă. nu s-a ajuns dintrodată aici, dar acum s-a atins paroxismul. dacă te încadrezi în categoriile respective, e clar că te deranjează mitingurile de protest şi e f clar şi de ce.
nici chiar apelul pt o nouă clasă politică nu e de ignorat. la urma urmei, mutilarea în parlament a rezultatelor ultimului scrutin electoral parlamentar a fost posibilă chiar datorită proastei calităţi a unora dintre parlamentarii ieşiţi din urne pe listele psd şi pnl, care au trecut în tabăra lui băsescu. ar trebui, într-adevăr, o clasă politică selectată cu mai multă rigoare, piaţa universităţii este în dreptul ei s-o ceară, iar partidele ar trebui s-o şi producă. este în interesul lor. chiar şi pleşcarii din pdl, vorba micului paleolog, ar trebui să tragă cu urechea şi să renunţe la tălmăceni, la igaşi, la udrele, dar primenirea se face în opoziţie, nu la putere.
căci piaţa cere mai înainte şi mai abitir ca orice jos băsescu! şi alegeri anticipate, nu comasate! nu numărul celor care strigă contează, cum conta în 90. atunci protestatarii erau o minoritate, majoritari erau susţinătorii lui iliescu, şi de aceea orice nou-venit în piaţa universităţii era salutat ca o mică victorie. astăzi, dacă ar veni în stradă toţi cei care-l vor jos pe băsescu, n-am avea străzi pt ei. preşedintele băsescu e un jucător, eu cred că dânsul vrea s-o vadă şi p-asta. deocamdată joacă la cacialma. se crede în filmul cu pixelul albastru.

noi de-aicea nu plecăm. aşteptăm

mitingurile din oraşele româniei au intrat în impas, după părerea mea. şi nu atât ele, cât cel din bucureşti, după care "se învârtesc" precum planetele după soare.
mitingul din bucureşti deci deocamdată stagnează. nu produce nimic. nu există decât pancarte, care de la o vreme au devenit un mijloc de manipulare (am văzut una jos băsescu jos ponta jos antonescu sus democraţia căreia eu, unul, nu-i înţeleg logica), decât lozinci în versuri sau proză, şi strigăte.
lipsesc discursurile, lipsesc liderii acestei mişcări de stradă, lipseşte o listă a revendicărilor, lipseşte un plan de acţiune, lipsesc întâlnirile reprezentanţilor mişcării de stradă cu aceia de la care au ceva de cerut, preşedinte, guvern, coaliţie guvernamentală.
în schimb, a apărut teama că mişcarea de stradă ar putea fi confiscată de cineva, eventual de opoziţie. dar această mişcare de stradă, până una-alta, "a confiscat" ea însăşi deziderate ale opoziţiei parlamentare: demisia guvernului boc, demisia sau demiterea preşedintelui, alegeri anticipate şi nu comasate.
în afara câtorva revendicări specifice care vizează taxa auto, roşia montană etc, mişcarea de stradă cere o nouă clasă politică. 
f. bună şi originală idee, dar cui îi este adresată această cerere, fără a deveni uşor ridicolă? preşedintelui băsescu? guvernului? coaliţiei guvernamentale, alcătuită (şi) din trădători ai partidelor prin care au ajuns în parlament? opoziţiei? societăţii civile? lui dumnezeu?
şi cam pe când ar fi de aşteptat un răspuns la revendicarea aceasta presantă? săptămâna viitoare, de ziua unirii, cu angajamente solemne, cu jurăminte fierbinţi?
se cere o nouă clasă politică apărută spontan? înseamnă că avem de aşteptat. poate fi vorba de zeci de ani.

la ce te poţi gândi stând într-o scoică

e posibil ca manifestanţii violenţi de duminică seara să fi fost dirijaţi de cine ştie cine de păpuşar, care a urmărit să compromită manifestaţia paşnică, aşa cum se străduieşte să demonstreze presa.
dar efectul obţinut n-a fost deloc cel scontat. populaţia urăşte aşa de mult guvernarea aceasta arogantă, încât, în sufletul lui, românul a aprobat violenţa primită în obraz de regimul băsescu.
cine a calculat că se va creea o falie între piaţa universităţii şi omul de la televizor a greşit. nu mai suntem în 1990. chiar şi presa a greşit insistând pe distincţia de fineţe între manifestanţii buni, cei paşnici, şi cei răi, cei violenţi. demonstraţii paşnice am tot văzut de trei ani încoace şi am văzut şi cum sunt tratate de aroganţii de la putere: cu dispreţ. aşa că, pdl primeşte ce merită, şi încă nu primeşte destul.
reacţia acestui partid osificat a fost aşa cum mă aşteptam: lipsită de aderenţă la realitate, exact ca a pcr în decembrie 1989. ca şi cpex comunist, activiştii pdl sunt convinşi că ei sunt trimişii pe pământ ai dumnezeului reformelor, dar poporul e idiot, pt că nu-i înţelege.
poporul nu înţelege că aşa e normal, în viziunea pedelistă, să i se usuce lui buzunarele, ca să înflorească firmele  pedeliste care cotizează în campania electorală.
poporul nu înţelege că e normal, în viziunea pedelistă, să reduci veniturile oamenilor şi în consecinţă să se reducă consumul, şi să te mai aştepţi la relansare economică fără consum.
poporul nu înţelege că e normal, conform practicii pedeliste, să dai legi în favoarea unei minorităţi politice sau sociale, cum ar fi legile ce privesc procesul electoral de anul acesta, legea sănătăţii ce ni se pregătea, precum şi altele mai mărunte cu adresă precisă, precum taxa auto, cauciucurile de iarnă etc.
oamenii au văzut şi au tăcut vreme de 2 - 3 ani, iar acum tensiunea se descarcă. ţesutul exoderm care este pdl încearcă să protejeze un traian băsescu derutat. ce să facă el, să-şi forţeze norocul, ca şi până acum, să ignore mesajul dat de români? să încerce să schimbe ceva?
ce?
sistemul lui de putere s-a osificat şi e gol pe dinăuntru ca o scoică. dacă va mişca ceva din el, e posibil să se sfărâme în întregime.