noi de-aicea nu plecăm. aşteptăm

mitingurile din oraşele româniei au intrat în impas, după părerea mea. şi nu atât ele, cât cel din bucureşti, după care "se învârtesc" precum planetele după soare.
mitingul din bucureşti deci deocamdată stagnează. nu produce nimic. nu există decât pancarte, care de la o vreme au devenit un mijloc de manipulare (am văzut una jos băsescu jos ponta jos antonescu sus democraţia căreia eu, unul, nu-i înţeleg logica), decât lozinci în versuri sau proză, şi strigăte.
lipsesc discursurile, lipsesc liderii acestei mişcări de stradă, lipseşte o listă a revendicărilor, lipseşte un plan de acţiune, lipsesc întâlnirile reprezentanţilor mişcării de stradă cu aceia de la care au ceva de cerut, preşedinte, guvern, coaliţie guvernamentală.
în schimb, a apărut teama că mişcarea de stradă ar putea fi confiscată de cineva, eventual de opoziţie. dar această mişcare de stradă, până una-alta, "a confiscat" ea însăşi deziderate ale opoziţiei parlamentare: demisia guvernului boc, demisia sau demiterea preşedintelui, alegeri anticipate şi nu comasate.
în afara câtorva revendicări specifice care vizează taxa auto, roşia montană etc, mişcarea de stradă cere o nouă clasă politică. 
f. bună şi originală idee, dar cui îi este adresată această cerere, fără a deveni uşor ridicolă? preşedintelui băsescu? guvernului? coaliţiei guvernamentale, alcătuită (şi) din trădători ai partidelor prin care au ajuns în parlament? opoziţiei? societăţii civile? lui dumnezeu?
şi cam pe când ar fi de aşteptat un răspuns la revendicarea aceasta presantă? săptămâna viitoare, de ziua unirii, cu angajamente solemne, cu jurăminte fierbinţi?
se cere o nouă clasă politică apărută spontan? înseamnă că avem de aşteptat. poate fi vorba de zeci de ani.