transformarea pieţei universităţii într-un hyde park în care vine cine vrea şi strigă ce poate îi oripilează pe nostalgicii lui 21 decembrie 89, ca şi pe "mitingiştii" anilor 90.
folosesc intenţionat peiorativul "mitingişti", aruncat ca o zoaie de presa puterii de atunci peste piaţa universitaţii, spre a-l aminti presei puterii de acum, presarilor puterii de acum, ca să nu se mai chinuiască să inventeze termeni degradanţi pt protestatarii de azi, istoria le oferă termeni de-a gata, dacă nu e suficient viermi, ciumpalaci etc, pot trece direct la bandiţi, din dicţionarul lui nikolski.
e într-adevăr una să delimitezi zona liberă de comunism în jurul km 0 în 90, şi alta să vii cu stema pcr şi cu poza lui chao îndoliată în 2012, în acelaşi loc.
dar... asta e! istoria nu stă pe loc, e ca banda lui moebius. mulţi protestatari de azi se întreabă ce le-a adus postcomunismul în afară de şomaj şi de umilinţă, pt mulţi umilinţa provenind din observaţia că statul acesta protejează pe şmecher, pe hoţ, pe demagog, pe ipocrit, pe bogătaş, pe incompetent, pe membrul de partid de guvernământ, pe pilos. dacă nu te încadrezi în niciuna din aceste categorii, n-ai nicio şansă, şi asta se întâmplă pe faţă, fără nici cea mai mică jenă. nu s-a ajuns dintrodată aici, dar acum s-a atins paroxismul. dacă te încadrezi în categoriile respective, e clar că te deranjează mitingurile de protest şi e f clar şi de ce.
nici chiar apelul pt o nouă clasă politică nu e de ignorat. la urma urmei, mutilarea în parlament a rezultatelor ultimului scrutin electoral parlamentar a fost posibilă chiar datorită proastei calităţi a unora dintre parlamentarii ieşiţi din urne pe listele psd şi pnl, care au trecut în tabăra lui băsescu. ar trebui, într-adevăr, o clasă politică selectată cu mai multă rigoare, piaţa universităţii este în dreptul ei s-o ceară, iar partidele ar trebui s-o şi producă. este în interesul lor. chiar şi pleşcarii din pdl, vorba micului paleolog, ar trebui să tragă cu urechea şi să renunţe la tălmăceni, la igaşi, la udrele, dar primenirea se face în opoziţie, nu la putere.
căci piaţa cere mai înainte şi mai abitir ca orice jos băsescu! şi alegeri anticipate, nu comasate! nu numărul celor care strigă contează, cum conta în 90. atunci protestatarii erau o minoritate, majoritari erau susţinătorii lui iliescu, şi de aceea orice nou-venit în piaţa universităţii era salutat ca o mică victorie. astăzi, dacă ar veni în stradă toţi cei care-l vor jos pe băsescu, n-am avea străzi pt ei. preşedintele băsescu e un jucător, eu cred că dânsul vrea s-o vadă şi p-asta. deocamdată joacă la cacialma. se crede în filmul cu pixelul albastru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu