sacrificiul vacii

eu i-am zis mamei să nu cumva să cumpere capră, că fug de-acasă. am continuat să avem vacă şi trebuia să mă duc cu ea la păscut. mersul cu vaca la păscut era o treabă de copil sau de om bătrân. dacă nu, dădeai vaca la văcar şi văcarul păştea vacile pe islaz. islazul avea iarbă pe el la început, primăvara, când se deschidea oficial, era chiar o mică festivitate, îţi venea să te dai peste cap în iarbă de bine ce îţi părea că s-a deschis islazul. pe urmă, iarba dispărea, vara islazul era ars de soare, mai păstra doar o vagă nuanţă verde. seara, vacile veneau pocâltite de foame, cu ochii mari, speriaţi. se cunoaşte f.uşor dacă o vacă are ceva în stomac, sau îi chiorăie maţele, după cum burta ei este rotundă sau i se observă oasele şoldului  prin piele şi un gol mare dedesubt. vaca flămândă nu are lapte, dar dacă n-are cine să se ducă cu ea la păscut, o dai în continuare la văcar, ce să faci. sau o vinzi la oraca. la oraca, taie vaca şi face din ea salam, dracu să-i ia pe ăia care-l mănâncă. la oraca te duci cu vaca de lanţ, mergi pe jos pe câmp prin dâmbovicioara, n-o s-o iei pe asfalt, să ocoleşti, şi la titu, gata, ai ajuns la oraca. te întorci acasă fără vacă şi povesteşti vreo lună cui te întreabă şi chiar dacă nu te întreabă cum ai mers cu vaca pe drum atâţia kilometri şi vaca tot trăgea săraca la iarba de pe margine şi mergeai şi mergeai şi vaca până la urmă înţelegea. la dâmbovicioara, opreai la puţ, puţul ăla din care curge apă rece printr-o gaură în ghizd, şi beaţi apă rece şi tu şi vaca. mai era puţin până la titu. la oraca îţi cântărea vaca, te trimitea s-o legi unde aşteptau şi alte vaci la tăiat, te întorceai să te scrie în registrele lor câţi bani ai de luat şi, când plecai, urla vaca după tine, săraca, nu mai mugea, urla. ce să fac, dacă nu mai am pe nimeni să se ducă cu ea? dacă nu mai era bună de lapte? dacă nu mai făta de vreo doi ani? după caz.