ninge. poveşti

azi noapte a nins. nu e o catastrofă, ca la alecsandri.
ştiam că n-o să scap de iarnă aşa uşor. niciun lucru care nu-mi place nu dispare dacă închid ochii şi-i deschid iar.

să închid ochii aici

şi să-i deschid aici?

sau aici?

mai bine să spun povestea pisicii de la sighişoara.

  povestea pisicii de la sighişoara

eram la sighişoara în camping, făceam grătar. deodată apăru o pisică mică, un pisoi portocaliu. mie nu-mi place culoarea portocaliu, l-am privit circumspect. nici el nu părea amabil, deşi venise să ceară. cristi a vrut să-l mângâie. pisoiul n-a vrut. şi scotea un mieunat ciudat, un scârţâit din gât.
pe urmă mi s-a făcut rău. după un timp  în altă parte, am reînceput să percep strigăte, chemări. am auzit undeva ţipătul salvării şi mi-am dat seama unde va trebui să ajungă. a venit o asistentă exact ca în filmul cu domnu lăzărescu, cu perfuzie cu tot. la urgenţă n-au mai avut cum să-mi măsoare glicemia.

toată lumea m-a întrebat cum e acolo unde am fost minutele alea. nu m-a întrebat nimeni ce s-a mai întâmplat cu pisoiul portocaliu


şi f bine, oricum, nu ştiu ce s-a mai întîmplat cu pisoiul portocaliu.