era o cuvântare ciudată, despre o putere tainică, (...) o putere ce hotărăşte soarta tronurilor împărăteşti, dar şi a oamenilor de rând, lucrând pentru aducerea întregii Evrope sub călăuzirea unui singur păstor, făptuind răul în numele binelui şi năruind pentru a zidi. Şi nu ştiu ce vrajă drăcească era în vorbele chiorului, dar, cu mintea mea puţină de atunci, m-am lăsat fermecat. Acum ştiu că totul nu era decât amăgeală şi nebunie, dar pe vremea aceea eram încă pesemne poet...
să fie coincidenţe? nu cred.
aici sunt eu citind viaţa lui kostas venetis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu