vineri, 17 decembrie 2010

mucii lui dumnezeu

când dumnezeu trăia
venea la şcoală desculţ
ne făcea poftă să venim cu toţii desculţi
prin praful alb
să lăsăm urme mici pe scândurile negre de motorină.

stătea în ultima bancă
nu prea vorbea
învăţătoarea zicea că are ochi albaştri şi transparenţi de copil retardat
şi să nu ajungem ca el.

când se apropia paştele sau crăciunul
învăţătoarea punea pe unul din noi
să facă listă cu cine s-a dus la biserică. el nu era pe listă
de paşti veneai la biserică dacă aveai haine noi
iar el n-avea.

când a murit era singur
se urcase pe un stâlp electric pusese mâna pe fir
aşa ţin minte intrarea luminii electrice în sat
cu dumnezeu pe stâlp şi mucii lui atârnând

7 comentarii:

  1. Mișto poem. L-am comentat pe larg în cronica despre care ți-am vorbit...

    RăspundețiȘtergere
  2. daca mai ai cronica in calculator, trimite/mi/o si mie. sigur ai scris despre textul asta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am scris sigur, dar pe atunci nu lucram la calculator. Să caut textul, să văd dacă mai e pe undeva...

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă țin bine minte, cronica se intitula „Întâmplări din cartierul motanului Pet”...

    RăspundețiȘtergere
  5. dacă e vorba de cronica aia, o stiu, mi-ai trimis-o.
    dar textul ăsta face parte din volumul "gaura de vierme", încă netipărit. l-ai citit pe clubliterar, poate?...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, textul îmi este cunoscut...
    Și eu știam că ți-am trimis cronica... D-aia am și fost surprins când mi-ai cerut-o. Mă gândeam că nu-ți mai amintești. Dar ai o memorie foarte bună...
    Abia aștept să-ți citesc volumul. Când și unde apare ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-mi dau seama de ce am avut impresia că l-am comentat... Poate că sea,ămă cu unul la care m-am referit în comentariul meu și care mi-a plăcut...

    RăspundețiȘtergere