după episodul cu statul la cozi şi cu porcul tranşat în apartament.
n-am văzut faze cu porci vii în apartament, nici n-am auzit, dar, cine ştie...
cât despre cozi, am informaţii ample, la prima mână.
cozile erau de multe feluri, depinde la ce se sta: coada la lapte se forma de dimineaţa devreme, pe la 3, 4 sau 5. te duceai în faţa magazinului, lăsai sticlele goale la rând, coada era de fapt un şir de sacoşe cu sticle goale, şi reveneai la ora de deschidere. dacă aduceau şi unt, pacheţele de 50 grame, se forma un alt rând, cineva striga să se dea un singur pachet să ajungă la toată lumea. dacă aveai noroc, te aşezai din nou la coadă, de aceea coada la unt avea aspect circular. uneori îţi venea rândul de câteva ori. vânzătoarea nu comenta, nimănui nu i se părea absurd.
coada la zahăr, la ulei, la carne sau la salam începea pe două rânduri, dar treptat se îngroşa pt că se ataşau cunoştinţe, vecini, astfel încât partea finală a cozii era pe 4 sau 5 rânduri. aspectul ăsta era mereu comentat, cineva striga nu vă mai ataşaţi la rând! dar obiceiul se păstra pt că existau reciprocităţi te-am lăsat lângă mine, mă laşi şi tu altă dată.
coada la pui sau găini vii era haotică, nu era nicio ordine, lumea se ataşa unde credea că are şanse mai mari şi împingea pe cei din faţă. la cozile astea de multe ori venea miliţia să supravegheze.
totdeauna exista teama că se termină ce e la vânzare tocmai la tine, şi evident că multora aşa li se întâmpla pt că niciodată coada nu se sfârşea înainte de epuizarea mărfii. oamenii nu credeau când vânzătoarele anunţau gata, nu mai e! şi nu plecau. am văzut o fază cu miliţieni luând câţiva martori să verifice dacă mai sunt găini în magazin. martorii au ieşit după un timp, fiecare din ei cu mâinile încărcate (găinile vii se ţineau de picioare, cu capul în jos) şi au confirmat nu mai sunt, bă, astea mai erau, duceţi-vă acasă!
mă interesa mai ales când apărea câte unul care comenta situaţii de genul ăsta, sau de genul datului peste rând:
ce, bă, tu dac-ai fi în locul lor, n-ai face la fel?
eu imi amintesc de puii aia oribili( foarte mici,slabi si vineti )...erau doi sau trei intr-o punga in care mustea o zeama rosiatica...li se spunea "fratii Petreus" dupa numele celor doi cantareti de muzica populara din Maramures...
RăspundețiȘtergereda, şi pachetul de carne congelată cu zarzavat (legume aruncate imediat pe stradă, puteai găsi unde s-a bagat ceva dacă luai urma), si cartonul de ouă (trebuia sa le pui in apa ca să le depistezi pe cele clocite)
RăspundețiȘtergereamintirile astea nu ma fac deloc sa zambesc...si uite ce soare frumos e afara...
RăspundețiȘtergereo sa incerc totusi :)
tocmai, pandhora. nu e adevarat ca ne despartim de trecut razand. si de fapt nu ne despartim de trecut decat uitand. daca putem
RăspundețiȘtergereGroaznice amintiri mai avem.
RăspundețiȘtergereDaca m-as apuca sa povestesc unele amintiri de genul acesta, prietenilor de aici, ar spune ca inventez.
Trist...