mamă a eneazilor memorie coeli subter labentia signa
în afara destinului meu
de autostradă prin hăţiş de ciulini
de pistă de încercare
undeva în afară ştiu un loc
în frunzele calde din anii trecuţi.
memoria încearcă semnale
fiinţă oarbă
emiţătoare de sunete
care se izbesc de trupul masiv al uitării de sine.
mamă a eneazilor
mi s-a îndesat fericirea pe gât
şi mi-e greaţă. trupul de piatră albă
se dizolvă în transpiraţia unui animal satisfăcut somnolent.
obiecte de nimic mă rănesc
mamă a eneazilor
în frunzele calde din anii trecuţi
obiecte de nimic mă renasc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu