aţi citit călătorie la capătul nopţii de l.-f. celine? sigur că aţi citit.
vă amintiţi scenele de la avanpostul acela din junglă? v-aş fi recunoscător dacă v-aţi aminti, căci n-am cartea la îndemână şi mă bazez doar pe memorie. scenele cu soldaţii recrutaţi din junglă, care se instruiesc cu ce pot şi ei găsi la faţa locului, căci n-au arme, care în rest zac şi fumează îndatorându-se de la lună la lună chiar la ofiţerul francez care îi instruieşte, aşa încât, când o primesc, solda e fumată deja?
e umor dement în scenele alea cu negrii jucând comedia civilizaţiei. am vrut să zic localnici africani, nu neapărat negri. nu e vorba de rasism.
şi chiar nu e.
în şcoala mea, una din ele, căci predau la un gimnaziu, dar şi la un liceu, e un angajat pe post de muncitor, cel care repară ce se strică, un tânăr.
mi-a cerut să-l împrumut, căci nu mai are bani de ţigări. am mare înţelegere pt fumători, am fumat douăzeci şi cinci de ani, aşa că i-am dat. când m-aşteptam să-mi restituie banii, el mi-a cerut din nou. şi i-am dat iar.
sigur că nu mi i-a dat înapoi, sigur că eram ultimul care a aflat că aşa procedează.
fumam treizeci de ţigări pe zi când fumam, am înţeles că la preţurile actuale m-ar fi costat vreo cinci sute de lei noi. şi dacă mai trăgeam şi o bere, două, trei, patru, cam ăsta ar fi salariul muncitorului din şcoala mea pe lună.
aşa că
probabil aş fi îndurat şi eu o vreme privaţiuni ca să-mi permit să trag în piept aromele tari.
dar aş fi abandonat cu siguranţă fumatul, realizând că procedez exact ca soldaţii din colonia franceză descrişi de celine, care trăiau doar ca să poată fuma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu