patru ani nu pare prea mult, dar să vedem dacă e chiar așa.
să luăm cazul unor frați între care este o diferență de vârstă de genul ăsta, unul născut în 1984, celălalt în 1988.
primul a trăit vârsta preșcolară pe vremea lui c. nu avea desene animate la tv. programul zilnic al singurei televiziuni dura două ore, din care câteva minute pt copii. în locul desenelor, părinții i-au oferit discuri de vinil cu basme. basmele rulau pe platan de atâtea ori, încât toată lumea din casă le știa pe dinafară. dar asta nu deranja prea mult. al doilea a avut programe de desene animate la discreție, apăruse tv prin cablu și pe programele italiene rete 4, canale cinque, italia 1, dar și pe altele se difuzau masiv desenele animate.
primul a văzut desene animate după 89 tot pe programul românesc, era un serial după minunata călătorie a lui niels holgerson... era curios ce urmează, și atunci părinții i-au oferit cartea. nada a prins și copilul a devenit un cititor de cursă lungă.
al doilea a avut pc în casă la doisprezece ani, în locul cititului avea jocurile pe calculator. a urmat liceul pe filiera informatică, urmat de facultatea de automatică și calculatoare.
primul a urmat liceul pe filiera limbi moderne, urmat de facultatea de litere.
primul lucrează în învățământ, are un salariu așa cum se știe.
cel de-al doilea doilea lucrează la o multinațională, este programator it, are un salariu cum se știe că sunt în branșa lui.
deci patru ani în zilele noastre înseamnă extrem de mult. pe parcursul lor, acele de cale ferată care sunt întâmplările și amănuntele vieții pot schimba decisiv trasee și vieți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu