după-amiază am
rămas în căsuță să-mi revin stând culcat. cristi și ioana au plecat să vadă
cetatea sighișoarei, eu eram prea fragil și lipsit de energie să merg
pân-acolo. nu aveam cărți de citit, nu aveam la îndemână nici harta și nu știam
unde s-o caut prin gențile de voiaj și sacoșe. mi-au plăcut hărțile de când
eram în clasele mici, nu pot să explic exact de ce, pot să stau ore în șir cu
ochii pe ele, mai ales pe cele geografice și pe cele istorice, nu pe
administrative sau de alt interes, turistic să zicem. am sunat pe marius
bădițescu, era la casa lui de la munte, din țara loviștei unde mă invitase
cândva. mi-a luat-o înainte și mi-a zis că are niște francezi pe la el, s-o
lăsăm pe altădată, bine bătrâne, i-am spus unde sunt, ce-am pățit. nasol, du-te
acasă, nu risca să se repete asta la volan, și atenție, mergi încet.
toți cunoscuții îmi
dau sfaturi când am nevoie de un sprijin real. mi-ar fi prins bine o escală de
o noapte pe valea oltului, decât s-o țin lungă de la la sighișoara până acasă.
o fi și egoism din partea mea, mă gândesc doar la mine, tot ce se poate. marius
nu e din ăia care vorbesc degeaba.
am sunat-o pe
diana, era în ungaria cu sociu și țupa, la o chestie de literatură a noii
generații. mi-a zis că balatonul e o mizerie și că vezi ce faci? reieșea că e
vina mea că mi se întâmplă ce mi se-ntâmplă. mai bine așteptam să se întoarcă
ea din ungaria, ca să vadă și ea transfăgărășanul și sighișoara.
pe urmă nu m-a mai
interesat să sun pe cineva. stăteam așa în pat și ascultam liniștea și
toropeala de afară, era o zi cu temperaturi de excepție pentru sfârșit de august.
la spital, veniseră câțiva bătrâni loviți de caniculă, dar erau
bătrâni-bătrâni, nu ca mine, ce naiba. ușa era întredeschisă, dar numai puțin,
micul scârțâit al ei m-a făcut imediat să mă uit. era pisicuța portocalie de
ieri, mă găsise din nou. a rămas lângă ușa și se uita la mine direct, fără
să-mi ceară sau să-mi reproșeze ceva. a stat cât a considerat ea că e nevoie și
a plecat discret, sau pur și simplu am văzut că nu mai era la locul ei mai
târziu.
m-am gândit să
desfac secvențele paralele ale întâmplării de la grătar. așadar ioana a văzut
că m-am prăbușit peste lemne și am rămas cu ochii deschiși și sticloși,
nemișcat. cristi a alergat la recepție să ceară ajutor, dar nu se mișca nimeni,
deși el țipa la persoanele de acolo, până la urmă au dat telefon la salvare.
erau foarte speriați amândoi. eram la sute de kilometri de casă, mie mi se
întâmplase ceva, nu se știe ce, oricum de rău, cât de rău o să vedem la spital.
dacă era foarte rău, cum o să ajungem acasă, nu aveam carnet de conducere decât
eu. astea mi le-au spus ei, cel mai des revenea în discuție aspectul meu când
căzusem și ochii nemișcați și sticloși. salvarea a venit urlând continuu tot
traseul, nu era foarte departe spitalul, orașul e mic. o asistentă a coborât,
semăna cu actrița din moartea domnului lăzărescu, pe bune, a început să întrebe
pe ioana și pe cristi despre mine, mă deranja că se discuta așa în prezența
mea. pe mine m-a întrebat cum mă cheamă și dacă știu unde sunt. știam. și de
când sunteți așa transpirat? păi nu sunt, am zis, dar când am dus mâna, fruntea
era plină de broboane de rouă rece. și gâtul la fel și pe piept. nu știu când
am transpirat, am zis moale, învins de realitatea pe care n-o mai controlasem
un timp. o să vă punem o perfuzie cu glucoză acum, vă știți cu diabet cumva?
nu, am zis, tatăl eu a avut, de fapt de diabet a și murit. dar dumneavoastră nu
aveți, sigur? eu nu știu să am.
la spital mi-au
făcut cam toate analizele care se fac, ekg, hemogramă, biochimie, mai puțin glicemia,
pentru că-mi pusese asistenta de pe salvare glucoză și nu mai avea rost
analiza. medicul de gardă, o doamnă, n-a găsit nimic, mi-a pus întrebări, nu a
găsit nici așa ceva relevant. a pus-o pe seama căldurii și poate a stresului
acumulat pe drum, sau cine știe ce altceva, așa i-a spus și ioanei când a venit
cu cristi să mă ia acasă, la camping. duceți-l la târgoviște, nu mai continuați
plimbările, că nu se știe. noi nu ne putem da seama, suntem totuși un spital
mic, cu posibilități de investigații medicale reduse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu