ne uităm la tv cum fierbe mămăliga

undeva în adânc, românia fierbe, dar încă nu dă în clocot. şi poate nu va da în clocot deloc, guvernanţi şi guvernaţi laolaltă se uită la televizor la vorbăria degeaba.
guvernanţii şi guvernaţii nu trebuie să se mai înfrunte în stradă, ca în grecia să zicem, în romania o fac pt ei echipe de vorbitori la tv. îi vedem, îi ştim din capul locului care cu cine e, şi chibiţăm din faţa televizorului, numărând punctele câştigate de ai noştri, ignorându-le pe ale lor .
n-am văzut niciodată o pbl lămurită la tv. mă tem, vorba vine, că nici televiziunile nu au vreun motiv să stingă interesul pentru un subiect oarecare, să-l elucideze.
o căutăm pe elodia, ăsta e sportul naţional la români, practicat comod în fotoliu, în faţa televizorului, după modelul aparatului de slăbit care nu necesită să faci vreo mişcare obositoare.

undeva în adânc, poate în stomac, romania fierbe.

unii vorbesc despre un partid nou, în special cei dezamăgiţi de guvern. vorbesc, bineînţeles, ca să-şi consume energiile negative, ştiu şi ei că un partid nou n-are nicio şansă cu sistemul electoral actual, chipurile uninominal.

alţii au obosit ori s-au plictisit de romania, ne îndeamnă să ne luăm câmpii.

şi în contextul ăsta citesc pe un blog că romania e un şantier. 


au, au, au, inimă au! dacă nici imaginaţie propagandistică nu mai e, nimic nu mai e. romania e un şantier zice un tânăr băsescian pe blogul lui, nu vreun ceauşist coclit ieşit din comă postdecembristă.

romania fierbe în adânc. fierbe cu bulburuci. deocamdată vedem doar bulburucii.