miercuri, 23 februarie 2011

un fel de singurătate

cine se gândeşte la tine rozătoare mică
ochelaristă cu braţul încărcat de cărţi
ca miezul fructelor de pădure
printre uşile transparente de librărie?
cine te urmăreşte
                            visează la ochii tăi
şi se ascunde în spatele draperiilor
după arbuştii din balcoane
peste care plimbi bicicleta timidă a ta?
cine te visează seara prinsă-n copci şi agrafe
între cearşafurile albe şi paginile abia înnegrite
între filele tale de insectar
fremătând de emoţii bine descrise?
cine-ar face nopţi albe pentru tine
pentru părul tău castaniu tăiat scurt
pentru sandalele  cumpărate de la raionul pentru copii
pentru pacheţelul tău de mâncare
                                                     un sandviş şi-o jumătate de roşie
pentru postul tău de educatoare titulară cu gradul doi?
cine meditează la ce se întâmplă sub fondul tău de ten
şi te răsuceşte sub lupa neuronilor săi
cine se întreabă dacă eşti sau nu eşti?
                                                           numai eu.
numai eu şi fără intenţii.

eu. o persoană imaginară un narator







6 comentarii:

  1. mi-as dori niste ganduri atat de suav-frumoase...fie si de la o persoana imaginara :)
    mi-a placut mult :)

    RăspundețiȘtergere
  2. (raspuns la comentariu) era ed. Brumar, apoi m-am răzgândit. şi bine am făcut. cu timpul, am last-o baltă.

    scriam cam aşa:

    http://atelier.jubjub.ro/?cat=2

    RăspundețiȘtergere
  3. am incercat sa scriu ceva acolo, dar n/am reusit.
    spuneam ca ai talent. iti trebuie exercitiu, limpezire si un feed/back de calitate

    RăspundețiȘtergere
  4. mulţumesc de citire şi feedback. m-am lăsat. nu am mai scris poezie de doi ani.

    RăspundețiȘtergere