marți, 31 mai 2011

* * *

la şase dimineaţa într-o dimineaţă de vară
nicio mişcare
pe internet. să cumpăr euro
să mai aştept?
rândunicile  de sub streaşina blocului
dorm duse
mai ales cele mici
care ieri au ţipat toată ziua
şi au făcut lecţii de zbor. m-am uitat pe fereastră la cuibul lor
mi-am imaginat cum o fi înăuntru
plăcut cred
peste vreo trei patru luni or să plece.
m-am gândit şi la asta
cât am aşteptat să fiarbă apa pentru cafea.
e plăcut şi afară un pic de răcoare
dar nu va rămâne aşa.
trebuie să iau o decizie


duminică, 29 mai 2011

porţelan albastru

ce este astăzi? astăzi este duminică.
ce e pe peretele ăla? pe perete e un tablou.
ce e-n tablou? o bărcuţă de hârtie
două gutui
şi-un obiect ceva
din porţelan.

ar trebui poate ceva despre simboluri
din bibliotecă
dar biblioteca e tocmai în sufragerie
iar eu mă aflu tocmai în dormitor.

şi la urma urmei ştiu ce e cu bărcuţa.
e făcută dintr-o coală albă
pe care de mult era să scriu ceva şi n-am scris.

ştiu ce e cu gutuile. e când
dulceaţa de gutui din porţelanul albastru
ţine linguriţa rămasă în ea. când eu
rămân cu ochii pe geam



marți, 24 mai 2011

ZILELE DE POEZIE ,,CONSTANTIN VIRGIL BĂNESCU” (Târgovişte, 20-21 mai 2011)

răzvan ţupa la microfon. eu, pe gânduri








răzvan ţupa şi poetele în turn





                                                  claudiu komartin oferă diplome premianţilor













                


eu, tăcând despre una-alta














poeţi noi pe lângă ziduri vechi









sâmbătă, 21 mai 2011

cum suntem noi

sfârşitul lumii se amână, asta e ştirea bună, încep cu ea.

ştirea proastă însă e chiar proastă şi ne pune, ca naţiune  (a)culturală, într-o poziţie lamentabilă: la înmormântarea lui mircea horia simionescu de ieri i-au mers alături pe ultimul drum cam 50 de persoane, jumătate venite de la târgovişte. a fost o înmormântare de om sărac, nebăgat în seamă de autorităţi politice sau culturale.
nimeni de la uniunea scriitorilor.
marele scriitor nu făcea parte din nicio tabără politică. era o personalitate discretă.
nu ne plac oamenii discreţi, la locul lor.

acum ar trebui să încep o suită de comparaţii cu funeraliile lui adrian păunescu.

ca să demonstrez ce? evidenţa?

vineri, 20 mai 2011

pentru 3% şanse

am aflat de pe net că mâine, 21 mai, omenirea va fi distrusă în proporţie de 97%.

acum mă gândesc ce am făcut astăzi, dacă e să fie ultima zi:

- i-am urat la mulţi ani lui dan sociu de ziua lui
- am dat teze la clasele a zecea şi a unsprezecea şi nu i-am lăsat să copieze
- am trecut pe la zilele de poezie constantin virgil bănescu, unde m-am întâlnit/văzut/salutat cu câţiva scriitori contemporani prezenţi la faţa locului
- am săpat grădiniţa din faţa blocului şi am semănat gazon.

asta e. ce va fi va fi

miercuri, 18 mai 2011

scrieţi, băieţi, numai scrieţi!

astăzi a murit mircea horia simionescu.

am anunţat în cancelarie colegii şi ei m-au întrebat cine era. o colegă de limbi străine m-a întrebat în ce an a murit.

luni, 16 mai 2011

maşina de îngheţată

în fiecare după-amiază dar  în fiecare
după-amiază maşina de îngheţată
şi toate blocurile din cartier încremenesc.

maşina de îngheţată are
motor? nu aud decât clinchete
căci maşina de îngheţată când vine
intră în cartier o droaie de sunete de cristal
şi noi nici măcar nu mai ieşim la fereastră
ştim că e maşina de îngheţată
când auzim.

maşina de îngheţată nu opreşte
în cartier. copiii n-o opresc în micro doişpe
maşina de îngheţată vine şi pleacă
pentru că nu sunt copii în cartier.

de mulţi ani nu mai sunt. doar urmele lor mai sunt.
dar nici urmele nu ştiu mulţi unde sunt.
urmele lor sunt
ei bine când se turnau plăci de beton
între blocuri când ne-am mutat aici
copiii puneau palmele pe betonul proaspăt
puneau tălpile pe betonul crud.

pe urmă au tras asfalt şi au pus plăcuţe pe trotuar.
iar maşina de îngheţată trece
calcă asfaltul şi nu opreşte






duminică, 15 mai 2011

acumva

dacă imaginile se suprapun exact aş putea să călătoresc instantaneu dintr-un loc într-altul, aşa am spus şi atunci, şi clar ca să-mi aduc aminte acum, deci trebuie să funcţioneze şi invers.
eram pe o potecă spre plaja venus  erau trestii înalte de o parte şi de alta, nu vedeai decât cerul
şi de acolo m-am văzut ca şi cum aş fi venit de aici
întotdeauna atunci m-am gândit cum o să fie acum.

şi e acum.

şi imaginea am păstrat-o destul de bine, am îngrijit-o adică
ar trebui să se suprapună exact
ar trebui să pot să trec dintr-o parte în alta



sâmbătă, 14 mai 2011

la piaţă

jur-împrejurul halei sunt vânzătorii şi mai ales vânzătoarele de flori, cu ghivece mari, cu ghivece mici suspendate, cu flori tăiate, o cantitate enormă de flori care nu scade niciodată, mereu aceeaşi, flori proaspete divers colorate, cu petalele stropite de picuri de apă,  s-or fi cumpărând atâtea flori câte sunt zilnic expuse?
căci majoritatea trecătorilor prin piaţă au feţe indiferente, triste, posomorâte, sau împietrite şi tot majoritatea se duc spre magazinele de carne din preajma pieţei, ori în interiorul halei, la legume şi fructe, ori în hala mică, la brânză, ouă şi lapte.
nu poţi să cumperi flori cu  faţa împietrită de filmul supravieţuirii care-ţi rulează în cap. şi totuşi, florile sunt zilnic acolo, în cantitatea aceea enormă,  n-ar putea să fie aşa dacă n-ar cumpăra nimeni.
oamenii care cumpără flori ar trebui să fie mai destinşi, să aibă feţe mai relaxate, să nu fie atât de încâncenaţi pt traiul zilnic. nu prea văd oameni de genul ăsta în piaţă.
cei care par mai puţin preocupaţi de hrana de azi şi de mâine discută între ei pe un ton scăzut, aproape în şoaptă, aproape conspirativ, când se întâlnesc. arată cu degetul în aer, către lucrurile ştiute de ei, şoptesc apăsat anumite cuvinte, aş vrea să ştiu ce discută, mă interesează ce-şi spun oamenii când se întâlnesc, când nu-şi povestesc ce-au văzut la televizor, dar nu prind din mers nici măcar un cuvânt
din aerul ăla conspirativ

miercuri, 11 mai 2011

povestea lui gogoşaru

cu gogoşaru împrumutam cărţi şi nu le mai dădeam înapoi.  apoi ni le povesteam. vânătorii de capete! piraţii din caraibe! călăreţi fără cap! căpitanul casse-cou! comori din insule! pierduţi în junglă! veniţi din spaţiu! căzuţi în adânc! maşina timpului! castele pustii! preerii şi păduri! ne verificam la sânge pentru cel mai mic amănunt. n-ai înţeles nimic! îmi zicea (îi ziceam). păi uite băi cum a fost. de fapt nu-i ziceam gogoşaru. gogoşaru i se zicea că era mic şi gras. cam grăsuţ cam aşa. nu puteam fi ca ăia din cărţi dacă nu înţelegeam la perfecţie tot. prin comprehensiune
ne însuşeam gloria lor. relatam cu tonul nu ştiu de tine dar se-nţelege că aşa aş fi făcut eu. de-aia nu ne puteam despărţi decât seara târziu când trebuia să se-ncheie meci nul. 



era clar că avea să se termine prost. 
am ales o duminică după-amiază tăiam câmpul pustiu. ştia ora când se schimbă pândarii la hectarele fără margini cu pepeni. zicea că atunci e momentul şi ştia unde e punctul mort pentru paznici. am spart o groază de pepeni să facem ravagii! urla băgam mâinile în miezul roşu şi cald. stam în cur dezumflaţi nu era chiar cine ştie ce paznicul era mult prea departe. când a scos capul la zece metri de noi am înţeles că avusese o schemă şi-o să cădem de fraieri. am ţâşnit în lanul de porumb am alergat o sută-două de metri în linie dreaptă şi apoi transversal peste rânduri m-am aruncat la pământ. am ascultat zdupăiturile caraliului întâi venind şi apoi din ce în ce mai încet. 
te-a prins? m-am uitat pe sub ochi la gogoşaru când am ajuns acasă la el. 
nu. pe tine? 
i-am spus cum a fost. 
mda. dar ai trişat. eu nu m-am oprit şi ăla a venit după mine. oricum n-a avut nicio şansă. 
era tot meci nul dar nu mai era zero-zero. 


îl văd din când în când pe gogoşaru în gara târgovişte-sud în uniformă de ceferist se duce sau vine de la servici. mereu cară o geantă burduhănoasă o leagănă-n dreapta şi se uită numai acolo unde din întâmplare eu nu sunt niciodată. geanta aia a lui! ce-o fi în ea? cărţi? trece pe lângă mine răsuflu mi-e oarecum ruşine
să spun uşurat
nu mai ştiu aproape nimic din cărţile alea


duminică, 8 mai 2011

fiesta

plouă pe strada câmpulung
şi eu aştept. ascult rigola
şi-mi aprind o ţigară.

de ce atâta furie în stropii de apă?
caroseria sclipeşte. ştergătoarele
o secundă arată clar înainte o secundă nu văd nimic.

sunt un om neînsemnat dumnezeule
de ce să vrei să mă distrugi? şi totuşi
sunt un bărbat de mare insucces

temperatura e potrivită. muzica din boxe
e dată încet. motorul e la inima mea
şi la inima mea e  încredere câtă e. puţin de tot.

dincolo de parbriz e potop. mă uit prin parbriz
cum aş trage ceva bun cu un pai din pahar.
fumul fragil de tutun amână cât poate să iasă pe geamul întredeschis



sâmbătă, 7 mai 2011

pentru că trebuia să poarte un nume

ţară a grâului şi a foamei cronice în trecut, trăieşte şi acum sub obsesia pâinii, care eclipsează oricare alte preocupări ale conştiinţei, orice drame în zona superioară. tragediile sunt aci în gradul "luptei pentru existenţă", căci viaţa, infinit mai uşoară ca în Apus pentru cei mediocri, ca şi pentru canalii, e neînchipuit de grea pentru oamenii de merit şi pentru cei care vor să rămână cinstiţi, decât oriunde în lume.                                                                                 camil petrescu  -   ultima noapte...

miercuri, 4 mai 2011

autobuz

plutea pur şi simplu pe trotuar
hainele ei lungi nu se agăţau de nimic
roua de pe tufişurile de lemn câinesc strălucea
se ozona atmosfera. eu mă grăbeam să prind autobuzul.

el dădea colţul în sfârşit venea
lumea toată de pe trotuar se suia
rămânea doar fâlfâitul hainelor ei
eu frământam în buzunare doi lei
pentru bilet.

„arbori ai vieţii, când iernii dăruiţi?
noi nu suntem una”
„şoferul autobuzului are drept de control”
dacă el ar veni
cu patentul lui cu cheia franceză
să scotocească în sufletul meu anxios şi culpabil?
şoferul e un bonom. apasă butonul:
„staţia caraimanul vă rog. peronul pe dreapta”.
eu un individ complicat. de-aia nici n-o s-ajung
prea departe. călătoria asta
cea de mâine poimâine pentru mine-s totuna. mereu
autobuzul va veni
lumea toată pe rând va sui.

doar fâlfâitul hainelor ei

       



luni, 2 mai 2011

bin laden nevăzut

ştirea despre moartea lui bin laden a apărut de dimineaţă şi aproape imediat a stârnit discuţii şi suspiciuni. lipsa fotografiilor multiple ale cadavrului, vehicularea unei poze care pare trucaj, aruncarea cadavrului în mare aproape imediat, acestea nu sunt elemente care să genereze încredere.
ştirea a fost produsă de chiar preşedintele usa, mr. obama. nu pot să cred, până la proba contrarie, că obama joacă la categoria băsescu, adică pur şi simplu minte, şi că de fapt bin laden e mort demult, bla-bla-bla.
dacă a fost împuşcat în cap, cum ni se tot repetă obsesiv, şi încă de două ori, cum văd ca apare mai nou, e posibil ca informaţia să fie filtrată în halul ăsta pt că americanii au un cadavru desfigurat, posibil motiv de isterie printre fanii lui bin laden, poate că vor apărea şi alte poze treptat.