marți, 31 iulie 2012

preşedintele absenţilor

fie în viaţă, fie morţi, fie plecaţi din ţară, fie indiferenţi, puţin peste 50% dintre români, cei care n-au votat la referendum, sunt consideraţi oastea sa de strânsură de către preşedintele rejectat de români.

preşedintele rejectat luptă împotriva părţii active a societăţii, cea care se prezintă la vot şi-şi exprimă opţiunile întotdeauna, în numele celor care nu votează niciodată, sau nu vor mai vota decât în rai sau în iad.

pe cât de straniu pt unul care abia cu câteva zile în urmă spusese că n-o să fie aşa de laş, pe atât de jalnic, pt că mai e unul ce revendică şi el voturile absenţilor: domnu dan, de la otv. 


dacă tot e să număraţi absenţii şi morţii şi să  vi-i încolonaţi în spate, aveţi grijă la concurenţă, domnu preş. rejectat! 


e pe iuţeală de mână şi nebăgare de seamă.

luni, 30 iulie 2012

87 - 13

noi ne-am făcut datoria. acum să şi-o facă şi politicienii pe care i-am votat, că de-aia avem parlament.

dacă votul nostru nu mai contează, ce contează atunci?

nu vrem aranjamente de culise, nici concilieri demagogice.

nu uitaţi, politicienilor, o să vreţi să vă votăm şi la toamnă!

vineri, 27 iulie 2012

viaţa fără

în decembrie 1989, multora, viaţa fără ceauşescu li se părea fără sens. când mă duceam spre centrul oraşului la revoluţie, am observat că f mulţi stăteau pe lângă blocuri ca să se vadă că nu se implică, la o adică să nu-i învinuiască cineva de ceva, dacă iese nasol.

în 1996, altora, sau poate aceloraşi, viaţă fără iliescu le părea de neconceput.

acum, văd la tineri, în special tinerii intelectuali, scriitori, disperarea că pică băsescu. viaţa lor fără băsescu nu mai are niciun rost, uof, uof, uof, cum ar zice un hit de amor. mi se pare chestia asta de un comic grotesc. mă umflă râsul, dar nu e de râs. dar nici de plâns nu e. e de un gust amărui, aşa, ca viaţa, ca un pătrăţel de schogetten. ştiu de ce se încolonează ei aşa fără jenă unul în spatele celuilalt, dar n-am acum chef să explic.

da.
da.
da.

să votaţi bine!

marți, 24 iulie 2012

referendum facultativ = cvorum facultativ

aştept ca victor ponta să le scrie europenilor despre decizia lui băsescu şi a acoliţilor lui de a boicota referendumul, dar mai cu seamă aştept comentariile lor, în special al d-nei merkel şi al d-lui barroso. de comentariile acelea depinde şi modul de interpretare a rezultatului de la referendum.

sâmbătă, 14 iulie 2012

tezele din iulie. filosofia ciuciu

cartea la care scriu mi-a impus să mă documentez despre anii 1971, 1972.
am dat de tezele din iulie 71 ale lui chao, inspirate din extremul orient comunist. şi de filosofia ciuce.

acum suntem tot în iulie, dar tezele, unsprezece la număr, ne vin din partea cealaltă a lumii. şi filosofia ciuciu, care,  pe scurt, spune dacă n-ai bani, de ce crezi c-ai avea dreptul să trăieşti?.
predicatorul acestei religii - băsescu.
trimisul dumnezeului ei pe pământ -  angelul  merkel.

astăzi la piaţă am auzit noul slogan al cerşetorilor de la un bătrân care nu părea să fi cerşit toată viaţa: daţi-mi şi mie o pâine, că n-am găsit nimic la gunoi!

un produs al filosofiei ciuciu.

joi, 12 iulie 2012

antiboicot

da, legea referendumului poate fi discutată în parlament, cvorumul de 50% poate fi inclus ca obligaţie de validare,  cu următoarea completare:
nu este obligatoriu ca acest cvorum să fie asigurat doar de una dintre părţi, respectiv doar de cei care votează, să zicem, da.
dacă cealaltă parte nu participă la vot, această atitudine trebuie considerată un boicot.
boicotul unui referendum nu poate fi validat ca victorie.
în situaţii de acest gen, cvorumul nu mai trebuie să fie obligatoriu, iar rezultatul să fie omologat aşa cum iese din urne.

n-am pus cifre şi procente, pt că nu e treaba mea.

miercuri, 11 iulie 2012

pa pa!

de opt ani, ei ne pun în faţa ochilor o oglindă strâmbă.
în 2005 - 2008, noi vedeam un guvern care se străduia să ridice nivelul de trai al oamenilor, ei vedeau un guvern care risipeşte bugetul.
în 2009, noi vedeam guvernul boc demis şi o nouă majoritate constituită în jurul lui klaus johannis, ei vedeau boc la loc. noi vedeam pe băsescu trosnind un copil, ei vedeau pixeli albaştri cu viteza luminii.
în 2009 - 2012, noi am văzut salarii şi pensii tăiate, ca să poată udrea & comp să se scalde în lux, ei vedeau că aceasta e singura cale pt poporul român.
acum vor să spună ca dacă vom merge 5, 6, 7 milioane la vot şi-l vom rejecta pe băsescu, iar ei vor sta acasă, băsescu ar trebui declarat învingător cu 0 la 5, 6, 7 milioane!

ăştia ne cred tâmpiţi, pe bune. şi vor să-i şi credem, uitaţi-vă-n ochii lor fanatici.
nu-i mai băgaţi în seamă.

duminică, 8 iulie 2012

cu lovitura de stat la vot

normal, cine crede că e lovitură de stat n-ar trebui să iasă la vot pe 29.
ori e lovitură de stat acasă, ori nu mai e.
ar trebui să se baricadeze şi să sune la 112.

vineri, 6 iulie 2012

uuuufff!

în piaţa universităţii lumea face hora unirii. să sperăm că va fi aşa.

băsescu se teme de brutărie

traian băsescu a spus că adevărata ţintă a opozanţilor săi nu e suspendarea lui, asta e doar o etapă.
justiţia, asta ar fi ţinta celor care preiau acum puterea.
unii au spus că tb a vrut să traseze în felul ăsta o linie de forţă a campaniei sale împotriva demiterii.
alţii s-au gândit la adrian năstase, adică la faptul că preşedintele interimar va uza de dreptul de graţiere, şi că asta ar fi vrut să spună suspendabilul.

părerea mea este că tb s-a gândit la justiţie şi la propria lui persoană. el are nişte procese îngheţate pe rol, nu numai flota!. procesele îşi vor relua cursul rapid, o dată imunitatea pierdută. acum există şi precedente şi  sentinţe cu executare de puşcărie, exact pe speţele lui.

miercuri, 4 iulie 2012

miza pe şmecherie

ca să nu uităm de unde am pornit, după votarea moţiunii de cenzură băsescu a numit prim-ministru pe victor ponta, pdl nedorind să propună un candidat.
a fost cea mai tare mişcare a lui traian băsescu, surâdeau pedeliştii.
până la alegerile parlamentare, căderea în sondaje a pdl se va opri şi chiar se va inversa, în schimb va începe eroziunea galopantă a usl-ului. eroziune stimulată prin ţinerea sub o presiune artificială. băsescu ne pregătea din nou o şmecherie de genul ce-ai făcut aseară la vântu?
ăsta era calculul geambaşului de partide de la cotroceni. pedeliştii sperau, se bazau pe afirmaţiile tătucului lor că nu vor rata guvernarea 2012 - 2016 indiferent ce scor va face usl!
e constituţională atitudinea net partizană,  pt un preşedinte al tuturor cetăţenilor?

articolele care sfârâie pe  internet, agitaţia de pe fb nu pot împiedica electoratul să se pronunţe. ele nu apără democraţia, apără şmecheriile lui băsescu, cu o infinită ipocrizie care pe mine mă îngreţoşează.
să ne întoarcem la popor, aşadar!

marți, 3 iulie 2012

iulie 1969

am plecat cu tata pe uliţă să căutăm un televizor, căci noi nu aveam încă. aici nu răspundea nimeni, dincolo televizorul era stricat, altul n-avea timp de televizor ce meci e?, tata nu dădea explicaţii, până la urmă am găsit o rudă de-a lui, o femeie care avea treabă în curte, tăia la boboci sau altceva, treaba ei, dar ne-a spus că putem să ne uităm cât poftim e ceauşescu cu ceoslovacia? nu, se duc americanii pe lună. aaa, bine, staţi aci la televizor cât vreţi şi când se termină să-mi spuneţi ca să opresc televizorul, eu nu pot să mă uit. dacă era maria ciobanu sau dolănescu puteai, zice tata, după ce iese femeia, ceea ce mie mi se pare nasol.
ce se vede la televizor nu e atât de clar cum ar fi un film, ecranul e aproape alb, abia se desluşesc nişte contururi. în plus, eu nici nu văd bine, mai ales cu stângul, mi-ar trebui ochelari. dintr-un fel de jucărie destul de fragilă, coboară un om, pune piciorul jos, în praf, şi îi rămâne urma acolo. e neil armstrong, o să ştie toată lumea cum îl cheamă pe omul ăsta. putea să i se ducă piciorul până la genunchi în praf, sau până la gât, e pe lună şi n-a mai fost nimeni acolo ca să se ştie cum e. putea să fie oricum.
e o zi de iulie, lumea de pe uliţă are treabă la câmp sau acasă, sapă la porumb sau paşte vaca, dă la boboci, adică le dă să mănânce, că dă la boboci mai înseamnă şi altceva, deja ştiu din experienţă ce. neil armstrong păşeşte pe lună, asta e, eu şi tata suntem aci, între unii şi alţii. totuşi, sunt destul de încurcat în impresii, ştiu cum va fi comentată vizionarea noastră pe uliţă, iar situaţia omului ăla, neil armstrong, ar fi cumplită dacă se strică ceva. ar rămâne singur pe lună, a, nu, mai e unul cu el, ar rămâne acolo să se uite unul la altul cum li se termină aerul. mi se strânge un cleşte la gât şi pe inimă.

duminică, 1 iulie 2012

jos ponta şi alegeri parlamentare imediate, aşa e bine?

toată agitaţia cu plagiatul lui ponta trebuie tradusă în limba electorală, este singurul plagiat din câte or fi existând, niciunul dintre ele dovedit, care interesează până la isterie pe câţiva oameni din ţara asta. întâmplător, he, he!, toţi interesaţii respiră aer de cotroceni.
dacă interesul ar fi faţă de degradarea reală a învăţământului şi uşurinţa cu care se obţin diplome de orice fel, după ce treci de bacalaureat, bineînţeles, (vezi igaş, vezi boghicevici), societatea civilă ar cere cecetarea diplomelor întregii clase politice, ca primă urgenţă, şi apoi ale tuturor posesorilor lor.
nu. ne interesează doar ponta. demisia lui.
demisia lui, şi mai ce?, întreb şi eu, ca un naiv.
demisia lui şi nimic, înţeleg. asta am auzit, ieri, la convenţia pdl. normal, ar fi trebuit cerută demisia urmată de ceva. de instalarea unui guvern pdl, de exemplu. nu cred că le trece prin cap una ca asta celor din pdl, oricum nu lui băsescu. demisia guvernului ponta, urmată de alegeri parlamentare imediate, alt exemplu. ar fi avut sens.
aaa, nu. pt că în limba electorală a cere demisia cuiva nu înseamnă exact ce auzi. înseamnă doar că zici ceva nasol de ăla şi bine de tine, în vederea alegerilor de mai încolo, nu de acum, când sperăm să ne mai crească procentele.

faptul că maşinăria propagandistică a lui băsescu a împrăştiat în lume ipostaza nedovedită de plagiator a lui ponta, deşi lumea aceea nu votează în românia, nici nu mă miră. acesta e stilul lui băsescu, iraţional, distructiv. în 1990, ca ministru al transporturilor, a dat afară pe inginerul mănucu pt că acela încercase să oprească  la craiova garniturile de tren cu mineri. pe ce motiv? pe motiv că a pus în pericol integritatea clădirii gării craiova, în context mineresc. în 1999, acelaşi băsescu în aceeaşi funcţie de ministru, a aruncat în aer valea jiului la propriu, adică cu explozibili adevăraţi, nu cu vorbe, ca să obstaculeze acelaşi acces mineresc.
este un exemplu din care se vede şi consecvenţa băsesciană şi de ce porniri iraţionale poate fi în stare la o adică.