luni, 23 decembrie 2013

mahout



ar trebui să am altă viață și în viața aia
să pot să fiu ce vreau eu și eu mi-aș dori
să fiu mahout.

în caz că se poate
asta aș vrea -
mahout.
să mangai puiul de elefant în somn
pana ne facem
mari: eu
un bărbos înfășurat  peste mijloc
el privindu-mă și așteptand

să mergem la rau.



sâmbătă, 19 octombrie 2013

noaptea spargerii geamurilor şi ziua de după

ce a fost ieri
poliţia a cercetat şi a descoperit pe iubitorii de cultură care s-au dus la club a să-i spargă faţa unui ministru, chiar ministrul culturii. deocamdată ţine numele lor la secret. să spargi cu o lovitură de pumn sau de cot o lunetă de maşină îţi trebuie ani de studiu de kant şi hegel, fenomenologia spiritului y compris, nu e joacă. aş încerca şi eu pe maşina mea, dar dacă-mi rup mâna, te joci, bruce lee?
am urmărit reacţii pe fb şi la tv şi ce să vezi? cuconiţe infiorate de plăcere au sărit în apărarea curajoşilor revoluţionari care bineînţeles că acum nu mai recunosc nimic.
da' ce-au făcut copiii aceia nevinovaţi, au exprimat un punct de vedere!... anarhismul e cool, sunt o sută de ani de cultură anarhistă, băi poliţiştilor, lăsaţi eco-anarhiştii în pace!
d-l daniel barbu a fost indecent la faza asta, decretează o poetesă.
da' ce căuta ministrul culturii la o cafenea literară cu subiectul starea culturii române? întreabă un ziarist bătrân, fost scriitor, la otv, pardon romania tv.
şi aşa.


ce va fi azi
dacă am avut manifestaţii eco-anarhiste pe chestiunea câinilor vagabonzi, care au tot dreptul să muşte şi să omoare oameni, de ce nu?, pe aurul, pe gazele, mă pot aştepta şi la un miting în favoarea românului condamnat la moarte în thailanda pt trafic de droguri. ar fi în spiritul vremurilor simpatice pe care le trăim.
sau nu s-au copt încă atitudinile şi pt asta? ă?

vineri, 18 octombrie 2013

acei tineri frumoşi şi educaţi

ce a fost ieri
protestatarii din piaţa universităţii ca şi cei de la pungeşti s-au străduit din răsputeri să obţină reacţii agresive din partea jandarmilor. cei de la pungeşti, conduşi de un popă, au ocupat o proprietate privată. uite la sunt buni popii în romania. cei din piaţa universităţii, conduşi de un lector universitar, au agresat fizic un ministru al culturii. tare, nu?
principiul protestatarilor este nu vrem noi ce vreţi voi şi gata n-avem ce discuta. vă spargem mecla, pardon, luneta. foarte tare, nu?


ce va fi azi
azi cucul va cânta la ora 11 şi va încerca să scoată un profit politic din toată această aiureală. întrebarea e: pentru cine lucrează el.
cum, pentru cine. pentru boc şi udrea.
aaa, da? atunci, bine.

joi, 17 octombrie 2013

plecat-au sute la vaslui

ce a fost ieri
t.b. a ieşit la tv, cum mă aşteptam, nu la ora obişnuită ci mult mai devreme, motiv pt care am şi pierdut evenimentul în direct. în stilul lui de om ranchiunos, nu l-a invitat şi pe preşedintele senatului la cotroceni. asta a sunat aşa de ridicol că m-a bufnit râsu-plânsu isteric, închipuindu-mi ce a fost sub ţeasta cheală a prezidentului cînd i-a venit ideea. cred că s-a gândit că rupe romania în două cu asta. în realitate ideile lui mai au atâta trecere  la populaţie cât poate avea o reţetă medicală eliberată de un vraci din namibia unui locuitor al tufişurilor.


ce va fi azi
începe cu hotărâre şi aplomb lupta de la pungeşti. de fapt, a început de azi noapte, vreo sută de ecologişti, stângişti sau ce-or mai fi, printre ei şi poetul dan sociu, s-a cazat în câmp, la locul faptei, iniţiind astfel piaţa universităţii în varianta rurală. de urmărit cu bere la tv, dacă aş putea să beau ceva, dar nu pot. hai că avem ce vedea, romania nu e o ţară plictisitoare.

miercuri, 16 octombrie 2013

pentru cine va cânta cucul azi

ce a fost ieri
ieri naţionala de fotbal a încheiat cu bine o campanie de calificare norocoasă. două au fost momentele marcate de şansă, la istanbul, unde am câştigat un meci dominat de adversar, şi la budapesta, unde am scos un egal în ultimele clipe. fără aceste două momente magice am fi terminat grupa alături de estonia, la nivelul căreia suntem şi noi de fapt după cum s-a văzut pe teren. dar două momente magice nu înseamnă nimic dacă nu vine după ele şi al treilea, non c'e due senza tre cum zic italienii. deci acum avem nevoie să picăm cu grecia, altfel e nasol, şi chiar şi cu grecii trebuie din nou bulan, cum zic fotbaliştii.
olanda ne-a arătat că e o echipă prea bună ca să poată juca prost şi o ţară prea civilizată ca să ia în seamă ameninţările lui tb d'antan că nu-i mai cumpără lalelele. hai olanda, trebuie să iei titlul mondial în fine!


ce va fi azi
zilele acestea, poate chiar azi, cucul de la cotroceni va ieşi să dea ora pe la 18, 30 şi ceva, mai mult sau mai puţin, nu contează. cucul ne va spune, cu faţa vânătă şi ochii ieşiţi din orbite, de ce nu e bine că e rău şi ce bine era dacă ar fi fost altfel. poate va spune şi cine ar trebui să meargă la puşcărie şi cine nu, după părerea lui. aici nu mai e nicio magie, avem de-a face cu un cuc obosit, speriat, dar tocmai de aceea încă periculos.

marți, 15 octombrie 2013

viitorul şi trecutul sunt a lumii două feţe

ce a fost ieri
ieri privatizarea cfr s-a încheiat cu un eşec. nu cred că le pare rău multora, poate doar lui gruia stoica şi poate lui tb, prietenii ştiu de ce.
în fond compania nu mai este în prezent pe pierderi, de ce să mai fie privatizată? pt f mulţi români privatizarea înseamnă şomaj, reduceri de activitate, ruine industriale şi, cu f puţine excepţii cum sunt uzina de autoturisme de la mioveni, combinatul de la galaţi, petromul etc, chiar asta a şi fost.

ce va fi azi
azi toată lumea va fi cu ochii şi cu mintea la echipa naţională de fotbal.
cred că în urma rezultatelor de azi romania va merge la baraj. nu cred că olandezii vor fi în stare să joace atât de prost încât să-i bată turcii. îmi amintesc că la un turneu final european din deceniul trecut olandezii erau interesati să piardă un meci cu romania pt ca astfel ieşea din cursă un adversar mai puternic, italia cred, dar n-au putut să joace aşa de prost încât să-i batem noi. iar astăzi olanda nu este interesată să piardă.
dacă m-ar întreba cineva care a fost echipa mai bună, a romaniei sau a turciei, aş spune clar că a turciei. nu e vb numai de golaveraj, dar şi de scorul realizat prin totalizarea meciurilor directe, romania 1 - 2 turcia, dar mai ales de faptul că pe teren s-a văzut diferenţa de joc.
dar... mai trebuie şi noroc, de data asta el a fost cu noi, nu cred că va mai fi la fel şi la baraj.

vineri, 20 septembrie 2013

unde ne întoarcem mereu? la ce ştim mai bine să facem

în satul numit romania, prim-ministrul e un fel de primar: i se solicită prezenţa la inundaţii locale, la accidente auto, prin mine, la băgarea ţevii de gaze în pământ etc. şi premierul se conformează, pt că se teme de opinia publică. opiniei publice nu-i pasă că există totuşi instituţii în satul numit romania pline de cetăţeni plătiţi exact pt asta: să se ocupe de inundaţii, de accidente, de conflicte sociale, de investiţii.
presa a semnalat că, după inugurarea şantierului de instalare a unui gazoduct iaşi-ungheni în prezenţa prim-ministrului, ţeava a dispărut de la faţa locului. şi utilajele şi muncitorii.
aşa că preşedintele, care în satul numit romania e un fel de secretar de partid (pcr) comunal,  s-a dus azi să vadă care e treaba, ponta mai bagă ţeava aia în pământ, sau nu?

marți, 17 septembrie 2013

cum merg lucrurile în românia

fiind recent transplantat şi eu (transplant medular, 24 aprilie 2013), n-aş vrea să mai aud, ca singur argument în favoarea actorului alexandru arşinel, faptul că este persoană publică etc. dacă aşa a gândit şi medicul care i-a transplantat rinichiul, medicul acela şi-a încălcat jurământul.

luni, 16 septembrie 2013

un nobelist despre maidanezi, în traducerea lui dan sociu

Seamus Heaney, Premiul Nobel pentru Literatură 1995
în traducerea lui Dan Sociu


Primele epurări

Aveam şase cînd am văzut cum se-neacă puii de pisică.
Dan Taggart i-a aruncat, "căcăcioşii aştia mici",
într-o găleată; un sunet metalic abia auzit,

lăbuţe moi agitate. Dar micul lor vacarm
s-a scufundat imediat. I-a agăţat de ciocul
pompei, şi-a dat drumul la apă.

"Păi nu le e mai bine acu?" a spus Dan.
Ca nişte mănuşi ude săltau şi străluceau până i-a
scos pe movila de balegă, sclipitori şi morţi.

Deodată-spăimîntat, zile-ntregi am dat triste
ocoale curţii, privind cele trei rămăşiţe murate
făcîndu-se făinoase ca balega uscată de vară

pînă cînd le-am uitat. Dar spaima se-ntorcea
cînd Dan prindea şobolani, iepuri în capcane, împuşca
ciori sau, după o luptă jalnică, rupea gîtul bătrînelor găini.

Totuşi, viaţa înlocuieşte sentimentele false
iar acum, cînd sunt împinşi căţeii în apă,
ridic doar din umeri, "nenorociţii". Şi are chiar sens:

Vorbele despre "prevenirea cruzimii" au mare succes
la oraş, unde moartea-i considerată nenaturală
dar în fermele îngrijite dăunătorii trebuie ucişi.


din volumul Ţara mlaştină şi alte poeme, editura polirom 2009

miercuri, 11 septembrie 2013

11 septembrie

era 11 septembrie 2001 şi pt că mai erau doar cîteva zile şi începea şcoala rămăsesem acasă să-mi pregătesc nişte materiale. a doua zi, trebuia să le duc la redacţia unei reviste bucureştene. ca de obicei, televizorul era deschis non-stop pe pro tv, care la vremea aia era un post tv credibil, practic n-avea concurenţă. la un moment dat, curgerea obişnuită a programului a fost spartă de ştirea însoţită de imagini că s-a întâmplat ceva straniu la new york, un accident cu un avion care a intrat într-o clădire înaltă. pro tv preluase transmisia în direct de la faţa locului cred că de la cnn iar lucian mîndruţă se străduia să obţină ceva informaţii în plus. nimeni nu ştia mai nimic, lumea era confuză. în scurt timp, un al doilea avion a intrat în direct în cel de-al doilea turn din cele două turnuri gemene din new york. ipoteza accidentului, vehiculată iniţial, a fost părăsită brusc şi în totalitate, mai ales că au apărut informaţii şi despre alte avioane de linie, cu pasageri, deturnate, care îşi caută ţinta printre clădirile simbolice nord-americane. informaţii confirmate de realitate în foarte scurt timp.
a doua zi, în staţia de autobuz nu era nimeni spre regretul meu. aş fi vrut să aud ce zice lumea din ţara mea despre întîmplarea neobişnuită din america. până la urmă au apărut doi inşi, s-au întrebat ce fac, unde se duc, şi în fine unul mai bătrân l-a întrebat pe celălalt, mai tânăr "ai văzut chestia de ieri?" "ce chestie, cu avioanele?"
"da. ce zici?" " ce să zic, a fost ceva, dar nu... nu cine ştie ce. să mai fi avut avioane, măcar vreo zece, aşa..."

în tren s-au aşezat lîngă mine un bărbat şi o femeie care au început imediat să dezvolte o discuţie, cine să fi făcut treaba cu avioanele. bin laden, cine, am zis plin de nervi. "noo, asta e lucratura japonezilor, ei le aveau pe astea cu piloţii kamikadze. japonezii nu i-au uitat pe americani şi nu-i iartă pt bombele atomice din 45" " păi, pearl harbour cum a fost", am zis. "ce pearl harbour! americanii ştiau de pearl harbour, dar s-au lăsat provocaţi pt că aveau nevoie de o motivaţie ca să intre în război" ş.a.m.d.

isteria românească antiamericană fusese de curând alimentată de bombardamentele  din iugoslavia. fără să fie membru nato, românia sprijinise alianţa, oferindu-şi spaţiul aerian avioanelor de bombardament americane. "aici s-a văzut ticăloşia românească", zicea gazetarul ion cristoiu. cristian tudor popescu şi ceilalţi editorialişti de la"adevărul", la fel. în sondaje, românii erau în procent de 75% de partea sârbilor, a "prietenilor" sârbi. în treacăt fie zis, sârbii n-au fost niciodată prietenii românilor, a existat o alianţă în perioada interbelică, dar n-a funcţionat, şi o prietenie târzie ceauşescu-tito. cam atât. nu din prietenie ocupaseră sârbii timişoara în 1918, ci ca să ia tot banatul, şi nu din prietenie nu-i recunosc pe românii timoceni. "timocenii nu sunt români",zicea cristoiu, care le ştie pe toate.

emil constantinescu, preşedintele de atunci, a contribuit decisiv la intrarea româniei în nato cu decizia sa. asta l-a costat întreg suportul electoral, pe care l-a pierdut cu un singur gest politic. este singurul om politic român care a pus interesele ţării înaintea intereselor sale politice. probabil de aceea românii l-au pedepsit. ei n-ar fi făcut la fel în locul lui

luni, 9 septembrie 2013

cred că e nevoie de alegeri anticipate

victor ponta a început ezitant mandatul de premier din prima clipă, dar nu numai ezitant ci şi împotriva valului de încredere care l-a instalat la palatul victoria.
să guverneze cu udmr, sau fără udmr?
să coabiteze cu băsescu, sau nu?
să pună oamenii lui băsescu înapoi în funcţii, sau mai bine lasă?
să redemareze proiectele economice băsiste cu gazele de şist şi cu aurul de la roşia montană, sau să se ţină de promisiunile pe care nimeni nu-l obligase să le facă electoratului?
toate dilemele astea, victor ponta le-a rezolvat aşa cum ştim: uitând ce a promis electoratului şi astfel aruncând găleţi de apă rece ca gheaţa peste flăcările entuziasmului pro-usl. cu speranţa, probabil, că în locul susţinerii populare se va bucura de susţinerea lui băsescu. băsescu chiar a şi jucat comedia susţinerii un timp, sperând că va avea în ponta un sprijin în problemele lui cu justiţia, probleme care-l aşteaptă după terminarea mandatului prezidenţial.
care este rezultatul opţiunii lui ponta pt coabitare cu băsescu?
toate proiectele usl sunt blocate: înnoirile în sens democratic ale constituţiei, regionalizarea ţării, privatizările mari, proiectele economice mari. justiţia continuă să şicaneze miniştrii, în special pe cei liberali, dar nu se atinge de guvernarea pedelistă.
populaţia nu mai are variante politice de rezervă, nu se poate întoarce la băsescu şi pdl, chiar cu interfaţa pmp chipurile nouă, pt că aceştia nici nu se sfiesc să spună că dacă ar reveni la guvernare din nou, ar tăia salariile din nou. şi ar băga banii din nou în ceea ce ei numesc investiţii: terenuri de fotbal si sali de sport in sate părăsite, piscine fără apă şi patinoare de 3 ori mai scumpe decat în alte ţări.
ponta ar trebui să gîndească pe termen ceva mai lung şi să nu aducă românia în agonie şi blocaj total. ar trebui să prezinte demisia guvernului şi organizarea rapidă de alegeri parlamentare anticipate. alegerile să fie dublate de referendum pe problemele de interes naţional actual.
şi, dacă usl va câştiga din nou alegerile, cum e de aşteptat, să nu mai facă niciun compromis cu băsescu şi cu oamenii lui.

vineri, 23 august 2013

în zadar striga-mpăratul iulian

precum în opera lui budai deleanu, unde aventurile țigănești se încheie cu o dispută în chestia formei de guvernămînt (și o păruială generală), ziua de azi ne-a arătat cît de actuală e țiganiada.
credeam că doar caragiale e actual.
republică, monarhie, sau republică aristo-monarhicească?
un rege, doi regi?
iată problemele unei minorități de 4 milioane (după unele aprecieri).
doi regi, așa a decis consiliul de coroană, spre disperarea împăratului iulian.
împăratul iulian e la bază profesor de istorie, așa că știe ce spune. așa a început și decăderea marelui imperiu al antichității, cel roman, prin fracturarea lui în două, mă gîndesc că se gîndește împăratul iulian.
gînduri de împărat, griji multe. elena udrea nu a dat pînă acum niciun răspuns la cererea sa în căsătorie.

televiziunile relatează totul cu sfințenie penticostală din capitala regală, sibiu. în afara salvelor de tun, nu lipsește nimic: coroane de aur, sceptru (numai unul deocamdată), steag țigănesc. nicio mișcare printre naționaliștii romîni la vederea steagului țigănesc. naționaliștii romîni, de orientare dacistă, legionară, antonesciană, sau ceaușistă nu fac alergie decît la steagurile secuilor. ceea ce ar trebui să le dea de gîndit acestora: un rege secui le-ar facilita mult accesul spre îndeplinirea aspirațiilor lor, siculorum et hungarorum dux romaniae. monarhia salvează autonomia.

la postul tv b1 s-a anunțat la mișto că a ieșit fumul alb la sibiu, avem rege. pt cei care nu s-au prins din prima, prezentatoarea a explicat ca așa se face și se zice la vatican: habemus papa (!)! deci la sibiu, habemus rex (!).

habemus papa, avem ce mînca?

marți, 30 iulie 2013

al treilea război daco/roman

atata adevar dar lumea nu vrea sa accepte decat prostia ce ni se spune la sc ...anu asta am terminat a8-a si cand a zis profa de "romanizare"dacilor credeam ca ii dau cu ceva in cap la cate prosti scotea pe gura


incitat de polemica globalizare vs dacism, atat de vioaie zilele trecute pe fb și în alte spații virtuale, am dat clic pe youtube, interesandu/mă ce mai e nou cu dacii, ce/au mai inventat ei în ultimii ani, în afară de ce știm de la nicolae densușianu. nu am aflat mare lucru, dar am observat că dacia preistorică a devenit un fel de biblie dacică și afirmațiile de acolo / și din alte surse de specialitate, să zic așa, au prins coajă, s/au cimentat în mințile multora în ultima vreme, și, după cum se vede în comentariul de sus, în mințile unor tineri care sunt gata să le dea la cap profesorilor care le mai vb despre romanizarea dacilor.

explicații se pot găsi. cand prezentul e nasol, viitorul incert, ce/i rămane romanului? trecutul. trecutul apropiat nu e prea glorios, dictaturi, dictaturi, dictaturi, dar ceva tot a lăsat moștenire, anume o romanie ca soarele de pe cer și societatea multilateral dezvoltată, adică niște himere adoptate ca doctrine politice. a rămas orgoliul/ frustrarea cine puteam să fim și ce/am ajuns.

și contextul politic romanesc și european e de natură să favorizeze asemenea retragere din istoria curentă într/un trecut cat mai îndepărtat, europa de azi nu mai e cea a drepturilor omului la care visau romanii acum treizeci de ani, europa de azi e a unor functionari, unii dintre ei foști comuniști, care luptă, chipurile, cu un comunism rezidual, fantomatic. europa de azi e a unor functionari care decid ce e bine si ce e rau, in functie de interese.




luni, 22 iulie 2013

octavian perpelea zice

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am bucurat tare mult când am auzit primăvara asta că George Geacăr se pregăteşte să scoată un nou volum. Fară să fie un autor de prim-plan,  vreo vedetuţă răsfăţată a lumii literare, George Geacăr reuşeşte să scrie o poezie tânără, percutantă, de calitate superior. Sunt sigur că dacă cineva n-ar cunoaşte deloc biografia scriitorului târgoviştean & ar avea acces doar la scriitura sa, ar jura că este unul dintre tinerii minimalişti de astăzi & nu un autor ataşabil din punct de vedere biologic optzecismului. Acest fapt se datorează & faptului că autorul renunţă la utilizarea  volutelor stilistice & nici nu practică vios jocuri intertextuale, asemeni poeţilor din generaţia sa. Seva poeziei lui George Geacăr vine din banalul cotidian, din cimentul blocurilor, în general din ritualurile zilnice/casnice ale omului obişnuit. De aceea, nici versurile sale nu problematizează nelinişti metafizice, nu descriu bolgii & nici nu exhibă intestinele sufletului. Este unul din motivele pentru care îl apreciez, pentru că este asemeni unui chef care reuşeste să facă o mâncare delicioasă fără să utilizeze mirodenii exotice, ori să-şi etaleze mâncărurile sub tot felul de forme baroce. De asemenea, ce-mi mai place la autor este umorul, un umor de foarte buna calitate, chiar daca aceasta nu vine neapărat pe filiera ludică, aşa cum se întâmplă în cazul multor poeţi contemporani. Dar cum cred că am vorbit deja prea mult, o să-i dau cuvântul autorului pentru a vă edifica & singuri asupra poeziilor sale, în cazul în care nu-l cunoaşteţi deja.


vă recomand întregul volum : George Geacăr – zoom. gaura de vierme, editura Casa de Pariuri Literare, 2013

n.b. nu e vorba numai de faptul că mi/a plăcut semnalul lui octavian, dar reproducerea lui aici aș vrea să fie și revenirea mea la blogarit. n/am putut să încep să scriu din nou pe blog după aproape un an ca și cum nu s/ar fi  petrecut nimic între timp.                                                                                             
 g.g.

vineri, 8 februarie 2013

un semn

eu şi cu mine

eu şi cu mine stăm la fereastra
de la spitalul fundeni. şi nu vedem nimic
şi nimic n-auzim.

adică vedem ceva varful unui copac
dar nu înţelegem
de ce se apleacă-ntr-o parte.

bate vantul?

eu şi cu mine nu auzim vantul
pt că suntem dincolo de fereastra groasă de termopan
într-un salon de o singură persoană
de la spitalul fundeni.

televizorul non-stop vorbeşte pe limba lui
pe care eu şi cu mine n-o înţelegem deloc.

oamenii fac lucruri
pe care nu le înţelegem deloc
de la un timp. noi suntem nevoiţi
să fim aici împreună în salonul de la spitalul fundeni
şi să ne suportăm


lumina


vreau din toată inima să mă împrietenesc
cu dumnezeu.
închid ochii şi văd o lumină albă
şi mă rog.

eu nu ştiu să mă rog nu cunosc
nicio rugăciune
dar am inventat eu ceva. ce să ceri dacă eşti
la spital? de trei luni
de patru luni
de cinci luni.
aşa mă rog la lumina aia
strălucitoare. nu-mi dau seama
dacă a primit mesajul meu
şi ce are de gand să facă cu el.
dar ce contează
dacă nu-mi dau seama eu