luni, 16 septembrie 2013

un nobelist despre maidanezi, în traducerea lui dan sociu

Seamus Heaney, Premiul Nobel pentru Literatură 1995
în traducerea lui Dan Sociu


Primele epurări

Aveam şase cînd am văzut cum se-neacă puii de pisică.
Dan Taggart i-a aruncat, "căcăcioşii aştia mici",
într-o găleată; un sunet metalic abia auzit,

lăbuţe moi agitate. Dar micul lor vacarm
s-a scufundat imediat. I-a agăţat de ciocul
pompei, şi-a dat drumul la apă.

"Păi nu le e mai bine acu?" a spus Dan.
Ca nişte mănuşi ude săltau şi străluceau până i-a
scos pe movila de balegă, sclipitori şi morţi.

Deodată-spăimîntat, zile-ntregi am dat triste
ocoale curţii, privind cele trei rămăşiţe murate
făcîndu-se făinoase ca balega uscată de vară

pînă cînd le-am uitat. Dar spaima se-ntorcea
cînd Dan prindea şobolani, iepuri în capcane, împuşca
ciori sau, după o luptă jalnică, rupea gîtul bătrînelor găini.

Totuşi, viaţa înlocuieşte sentimentele false
iar acum, cînd sunt împinşi căţeii în apă,
ridic doar din umeri, "nenorociţii". Şi are chiar sens:

Vorbele despre "prevenirea cruzimii" au mare succes
la oraş, unde moartea-i considerată nenaturală
dar în fermele îngrijite dăunătorii trebuie ucişi.


din volumul Ţara mlaştină şi alte poeme, editura polirom 2009

Un comentariu:

  1. V.I.Leana, sora lui I.V.Tallin17 septembrie 2013, 21:05

    Si iata si o poezie a unui nenobelist in propria lui...talmacire.


    după ce a jupuit de cîteva piei animalul,
    măcelarul rămase locului cu cuţitul în aer,
    surprins de parcă ar fi spus o prostie...
    astfel tranşată -roză cu vinişoare de
    alabastru-
    carnea nu se mai ştie a cui e.

    vai, ar putea fi a animalului omenesc,
    după cît de apăsat, după cît de metodic,
    într-un tîrziu, măcelarul se spală pe mîini!

    RăspundețiȘtergere