joi, 21 august 2014

despre zoom. gaura de vierme

http://chestiilivresti.blogspot.ro/

„zoom. gaura de vierme“ de george geacăr

george geacăr
                              zoom. gaura de vierme
          casa de pariuri literare, buc., 2013
                                        84 pagini broșate
vorba ceea - în spate liceu, în față muzeu - se aplică și cărții ăsteia: copertă ba, conținut da.  

să nu vă speriați dacă aduc aici cuvântul SPAIMĂ, care subsumează poeziile de început ale antologiei - ea e doar un cuvânt în textul câte unui poem. în rest, imaginile sunt șucare, cu peisaje urbane, unele nostalgice, altele ironice, și câteva - alea mi-au plăcut cel mai mult - șugubețe:

omul e ceva trecător
un cerșetor oprit lângă blocul nostru 
se pișă. blocul 
nu va crește mai mare
nici nu se va usca (p.27)

 ***

războiul cel mare
țânțari molii furnici
gândaci de bucătărie
dau asaltul
noi și pet ne-apărăm

în calea răutăților
apărăm roma bizanțul

barbari din stepa de dincolo
de șoseaua de centură
încornorați chitinoși din subsoluri

bateriile de inox exhală duhori
în chiuvetele noastre. gresia și faianța
spălate cu detergenți de firmă!
rezistăm. spuneți lumii
că noi aici apărăm occidentul
și orientul
septentrionul
și teritoriile de miazăzi
suntem în calea tuturor răutăților
unei voințe 
cu mult mai mari (p.33)

după jumătatea lecturii cărții, mi-a venit în ochi un glob muzical de sticlă cu peisaje, din acelea pe care le scuturi și care, pe lângă că-ncep să cânte corazon de papel, nasc înăuntru vârtej și ninsoare albă de polistiren. așa și aici - niște nisip curge din cutia poștală și se face deșert, trei lalele șed într-un borcan, o grădină e brăzdată de-o apă, un aer e neorealist, un vânt spulberă, un dumnezeu face poezii, un praf curge din stele etc. - iar muzica de fundal e una lină, vie și tremurândă. 

ultimul ciclu e mai povestaș, dar și mai melanholicos, cu tumbe prin trecut. 

instinctul de conservare inventează povești.
de la douăzeci la treizeci inconștiență. de la treizeci la patruzeci disperare.
de la patruzeci la cincizeci lucruri de strictă necesitate. și acum
rezultatul: cimin ăzaetnoc un (p.58)

atâția ani mi-a stat mintea numai la ziua de mâine 
cum să-mi trăiesc clipa
tocmai acum (p.72)

țin minte clar ziua când am fost fericit:
veneam spre casă cu două sticle într-o sacoșă
trebuia să fac rost de lapte
făcusem.
dumnezeu la cine să se uite
dacă nu eram decât eu. (p.57)

bun.

vineri, 15 august 2014

din eroare

au cerut să tăiem dudul.
suntem responsabili de viața
dar vor să fim și de moartea lui. a avut
crengile pline de omizi câțiva ani în urmă
dar a trecut prin astea
și face și acum aer răcoros în fața blocului. pare
că știe cui îi datorează câte ceva. noaptea
frunzele lui se mișcă pe ecranul jaluzelelor
aproape de noi.
ne liniștește. noi n-am crescut aici
am venit de la țară
dudul pare că știe și asta. uneori e plin de ciripituri.
o să-l ajutăm să îmbătrânească aici
chiar așa cum e el
cum a apărut el
dintr-o eroare



joi, 14 august 2014

mai vedem

de-afară se-aud mamele tinere cum își cheamă
copiii la umbră.
țin fereastra înclinată pentru o gură de aer
și intră țipetele lor și mă integrează. e o generație 
sub patru-cinci ani care deocamdată nu e gerontofobă.
deci îmi face plăcere
s-o ascult
s-o primesc odată cu aerul reavăn în camera mea.
parcă suntem pe buza vulcanului. încă nu e amiaza.
soarele încă n-a explodat.
mai e mult până se înnoptează. mai avem. mai stăm pe-aici
mai auzim
mai vedem



miercuri, 13 august 2014

mă uit la știri

nu sunt un om împuținat mai am totuși
șaizeci din noușcinci cât aveam.
sunt o insectă mare
cu exoschelet.
coșul pieptului
membrele subțiate osoase
mandibula.
apuc hrana și o duc către gură
bâțâind chelicerele. ochii larg deschiși
și sticloși
impenetrabili
se potrivesc cu noul ordin
căruia-i aparțin. nu mai am sentimente.
simt totuși ceva
o lipsă 
îmi lipsesc elitrele cred. măcar mi s-ar fi împlinit
un vis din viața anterioară
de om.
aș fi putut când am chef
să zbor 
de la fereastra mea de termopan.
să fac ture ample și să vin înapoi
să mă uit la știri la tv