veniţi, cântă!

avem lângă blocuri, 46a, 46b, 46c, mici spaţii verzi înconjurate de gard viu de lemn-câinesc, cu iarbă, cu liliac, cu copaci, în dreptul blocului nostru e un dud.
trebuia să fie măr, dar uite că s-a întâmplat aşa şi e dud. acum, f. bine că e şi dud, cînd se coc dudele e plin de păsărele, în special vrăbii, astea sunt cele mai băgăcioase, venite la o dudă zemoasă şi dulce.
deocamdată dudul nostru e cel mai întârziat cu vegetaţia, cireşul vecinilor are coroana plină de frunze deja, şi acolo se ascunde privighetoarea
veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a-nflorit
şi cântă.

privighetoare, privighetori, f, pasăre călătoare mică, insectivoră, din ordinul paseriformelor, de culoare brună-roşcată, care cântă foarte frumos; filomelă (Luscinia luscinia): privighetoarea cântă la fereastrele mele. BOL.; (şi: (reg.) priveghetoare). [Priveghea + toare] - noul DULR.
mi-a plăcut din dicţionar explicaţia formării cuvântului, mica pasăre nu numai cântă cum cântă, dar şi priveghează. la ce o fi priveghind? întreb eu, ipocrit, culturalizat antropocentrist şi codru-i frate cu românul, şi comuniunea omului din popor cu natura şi celelalte. şi uite că n-am ştiut, nici cu gândul n-am gândit că privighetoarea e călătoare tocmai în africa de sud (!), unde iernează. e un timp să le aflăm pe toate, acum trebuia să aflu eu asta.
în dicţionar nu scrie, evident, că privighetoarea e o pasăre mică şi urâţică. oficial, numai de bine, altă ipocrizie. ăsta e adevărul, însă. când cauţi sursa minunatelor sunete, găseşti o fiinţă mică şi ştearsă, mai mică şi mai ştearsă decât o vrabie. nu le poţi avea chiar aşa pe toate numai tu, şi frumuseţe şi talent, dar o fi şi vreun raport de cauzalitate?

mă gândesc cum o fi fost când a fost. la început, privighetoarea era mică şi urâţică, dar nu cânta? de-aia i-a venit să cânte, dintr-un soi de frustrare existenţială? adică, aşa începe artistul?
sau, mai întâi cânta şi apoi s-a urâţit, poate de efort şi de nesomn, cine ştie, privegherea, arta cer sacrificii, nu?

hm.