ce ţiuie

în sfârşit, o zi metodică liberă, nici de serviciu - invenţia cine ştie cărui băgător de seamă - nici pierdut timpul prin şcoală.
aş avea de pus ordine prin nişte texte, eventual de curăţat interiorul maşinii, eventual de citit. până una-alta ascult liniştea care ţiuie, mă uit de pe balcon pe fereastră şi înţeleg ce ţiuie: nu e nimeni pe platoul de ciment dintre blocuri, nu mişcă nimic.
altădată jucau fotbal, mari sau mici, era mereu cineva. altădată băieţii jucau lişia, o piatră netedă, lată, aruncată spre un pachet de capace metalice de sticlă lăţite şi ele, fetele jucau coarda - care avea parcă şi un text ceva, o incantaţie - sau un fel de şotron cu sărituri prin tot felul de pătrăţele, nu prea mă pricep, eu am copilărit la ţară, acolo erau alte jocuri.
poate nu mai sunt copii în cartierul ăsta, poate în alte locuri copiii se joacă mai departe, aici nu se mai joacă nimeni. cei de gimnaziu au ore după-amiază, probabil acum sunt în faţa calculatoarelor, îşi trimit mesaje unii altora  cu noua lor scriere, care enervează aşa de mult pe unii colegi de română. trebuie să facem ceva! nu mai citesc nimic, scriu îngrozitor, aţi văzut cum scriu ei pe mail-uri, mie mi-a scris aşa şi la lucrare, se indignează câte o doamnă profesoară în cancelarie.
alţii sunt de părere să le cultivăm plăcerea lecturii, să vedem ce anume le place, să preluăm de la ei textele sf dacă asta le place şi să le canalizăm gustul spre lucruri serioase. eu nu cred că textele sf sunt la modă, iar plăcerile greu pot fi canalizate de cineva. iar textele serioase, care sunt? cumva cele care ne plictisesc?
la tv se spune că acum adolescenţii se maturizează mai repede decât generaţiile anterioare. e posibil ca sexul să fi înlocuit joaca? comunicarea electronică pe mail, pe mobil, care a înlocuit comunicarea faţă în faţă, e despre sex? prin clasa a şaptea încep deja să se pipăie în pauze, la vedere sau mai retraşi. e clar că se grăbesc, poate simt ceva în aer, poate nu mai au timp.
poate e o schimbare banală de paradigmă socială şi culturală.