cui se întreabă la ce e bun blogul, în caz că se întreabă aşa ceva, îi spun că eu mi-am făcut un mic eseu din textele mele de pe blog, eseu de care aveam nevoie rapid la un simpozion. cine ştie cunoaşte!
ideea ar fi până când vom preda în şcoală autori vechi de peste o sută de ani. chiar aşa, până când?
nu e vorba de istoria literară care se predă în ultimele două clase de liceu, e vorba de textele din manualele claselor I - X. elevii se azi nu înţeleg lumea de acum 100 - 200 de ani, nu înţeleg ce e cu oamenii aceia. cum adică să tai coada pisicii că se face frig în casă? cum să stai pe purcoaie de bani şi să mori de frig şi de foame?
ruralismul tematic, lăudăroşenia băştinaşă au mai fost rărite de prin manuale, dar gustul literar indus elevilor e tot cel tradiţionalist.
n-ar fi timpul să aducem elevii la texte scrise în zilele noastre? ca să se regăsească în întâmplările relatate, în stările sufleteşti induse, şi în felul ăsta să-i apropiem de literatură? pt mulţi dintre ei literatura e ceva despre lucruri întâmplate demult, scrise de oameni morţi demult. scriitorul e un om mort în percepţia lor.
bun, şi aşa le povesteam eu profesoarelor şi învăţătoarelor din sală, gândindu-mă ce şanse am să le conving pe ele mai întâi. simţeam curenţii din sală, reci când am citit un text de bukovski, calzi la textul lui seamus heaney cu mierla, atenţi la un text de dan sociu, imagista de la urgenţe. urma să citesc şi din sgb un text, aşa, să văd reacţia sălii, dar a expirat timpul... şi nici eu nu mai aveam suflu.
dane, fii pe fază, poezia ta merge la profesoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu