cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori

banca pe care stau, cititorule, e sub un copac falnic cu plăcuţă pe el. m-aş putea da mai încolo dacă ai vrea să te aşezi şi tu. mi-ai putea spune ce scrie pe plăcuţă, ochelarii mei nu bat până acolo.
arţar canadian, ai zice
şi eu aş putea spune bănuiam eu.
ţi-ai dat seama că vreau să fac conversaţie doar, că ştiam deja sub ce arbore stau. sunt un narator omniscient. ştiu ce gândeşti în clipa asta.

omul de lângă mine nu eşti tu, cititorule. e paznicul instituţiei. instituţia e o clădire naţionalizată de comunişti, restituită acum, dar rămasă cu destinaţia comunitară din generozitatea proprietarului.

era curte şi grădină largă aici, era plin de arbori, zice paznicul. a mai rămas arţarul şi teiul ăla.
teiul de unde e?
nu ştiu, nu mai are plăcuţă.

vorbele paznicului sunt acoperite brusc de un zgomot lugubru.
ei! nu chiar lugubru, am vrut să zic înfiorător.
adică un zgomot ce dă fiori, nimic mai mult.
zgomotul vine de la arţar. o pală de vânt, sfâşiată de milioanele de crenguţe ale arţarului, te-ar fi băgat în sperieţi, cititorule, dacă erai aici. nu ştii cum face arţarul când bate vântul, ascultă-mă pe mine, îţi vine să dai şi să fugi!

alea sunt coţofene, zic eu.
mie îmi spuneţi, zice el.
au cuib pe-aici, zic eu.
au avut, zice el. dar ne-a pus să-l stricăm. şi-au căzut puii pe jos. a venit câinele şi i-a mâncat. acuma coţofenele ştiţi ce fac?
ce?
una vine aproape de câine, se preface rănită, câinele se ia după ea. cealaltă se lasă din zbor pe spatele lui şi-i dă cu ciocul numai în cap. numai în cap.
când s-a întâmplat asta?
cu puii? acum un an.
şi n-au uitat?
n-au uitat. cum să uite?

şi mai vine şi-un albatros. de când sunt n-am văzut, nu văzusem pe-aici albatroşi. şi-acuma vine albatrosul mereu.
păi, n-are nimic. albatrosul este frumos.
dar dihorii?
ce dihori?
vin şi dihori.
şi dihorii sunt frumoşi, i-am văzut la tv.
şi fantomele?
vin şi fantome?
nu vin aici jos, vin la etaj, dacă urci noaptea, mai bine nu mai urci. dar mie nu mi-e frică.
nu?
nu. şi-acuma au scos ferestrele de stejar şi uşa de lemn sculptat şi-au pus termopane. centrala termică - scria anul 1888 pe ea - au tăiat-o cu flexul şi-au dat-o la fier vechi.
aha. mai trec pe-aici.
mai treceţi. mă găsiţi aicea mereu.