realitatea e cum e acum

am o biografie de self made man, când eram copil mă fascina viaţa lui jack london, probabil de acolo mi se trage. evident, am practicat mai multe meserii şi profesii, trebuia să mă întreţină cineva şi nu se oferea nimeni în afară de propria mea persoană. cele în care am rezistat mai mult de un an sunt: funcţionar, ziarist şi profesor.
toate trei au decăzut mult, din diferite motive.
am făcut introducerea asta ca să vorbesc, în cunoştinţă de cauză, despre ziarişti.

e greu să fii ziarist în romania. cine deschide un ziar, un post de televiziune, sau de radio o face fie ca afacere, fie ca suport media pt un partid politic. dacă ziarul etc este o afacere, investitorul speră să scoată bani. ziarele etc nu produc bani, storc bani de la cine îi are, prin diferite metode. investitorul nu poate fi consecvent şi onest. dacă ziarul etc este un suport pt un partid, este clar că trebuie să apere partidul respectiv, orice ar face el.

şi ziaristul? dumnezeu cu mila!, se descurcă şi el. are în faţă textura realităţii din care îşi alege subiectele, în caz că nu-i sunt deja impuse. cum eu nu mai citesc un ziar sau revistă de mult, mă uit la tv şi mă distrez.

majoritatea staţiilor tv ţin cu puterea, cu băsescu. ele fac asta deşi publicul ţintă este tot mai redus zi de zi. omului nu poţi să-i spui că e bine când el moare de foame. de ce fac propagandă pt putere în aceste condiţii, când veniturile din publicitate depind de rating, este o întrebare. retorică, oarecum.

sunt două posturi tv care critică puterea, lumea la ele se uită. într-un fel, aceste posturi sunt de folos şi puterii pt că defulează presiunea politică şi socială. puterea este însă megalomană, vrea să controleze tot. şi-a pus toată energia în acapararea unuia dintre ele.

ar trebui să ştie că n-ar ajuta foarte mult dacă realitatea ar deveni băsistă. dacă realitatea ar deveni portocalie, lumea nu s-ar mai uita. nu iei un post tv cu telespectatori, cu audienţă cu tot.