marți, 30 noiembrie 2010

cum trecem şi cum picăm la examene

am dat un examen la limba latină cu un profesor foarte exigent, mare latinist. ei! demult, dar nu degeaba ţin minte. şi ţin minte parcă s-ar întâmpla acum. iau biletul cu detaşare, mă duc în bancă, şi încep să citesc textul latinesc de tradus în română. textele latineşti se traduc cu dicţionarul, dar asta ar fi trebuit să fac acasă. aşa că trebuie să fac tot ce pot pe un text la prima vedere, fără dicţionar. profesorul mă cheamă, mă aşez pe scaunul de dinaintea catedrei, ia biletul de examen, citesc traducerea mea.
tace.
vrei să mai citeşti o dată?
mai citesc o dată.
tace.
ce naiba? dacă tot mă pică, să mă pice... mă rog, să nu mă pice aşa, ca pe un cocalar.
profesorul aşteptase să-l privesc în faţă, direct.
uite ce e. dumneata n-ai tradus textul ăsta acasă. dumneata ai improvizat  traducerea asta aici. dumneata ai un simţ deosebit al limbii.
profesorul a continuat, mi-a spus că iau examenul ăla, dar îl iau fără glorie. fără glorie.
cum fără glorie? aproape pluteam. ce fusese de auzit auzisem.

3 comentarii:

  1. La multi ani, Romane!

    http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe vremuri existau dictionare latine care erau foarte complexe si multi profesori nu cunosteau continutul lor...Eu am unul acasa:)

    RăspundețiȘtergere