miercuri, 30 martie 2011

după-amiază de mai


între blocuri e-un cimitir. după orele patru
oamenii vin aici
lângă monumentul soldaţilor sovietici. în cartier
nu-i niciun loc mai liniştit. femei
cu lucru de mână bătrâni
trebăluind pe la morminte în fond
veniţi să mai schimbe o vorbă. conversaţia lor:
fel de fel de nimicuri dar ce prestanţă
ce stil. în preajma
mormintelor vechi e linişte
e răcoare de parcă n-ar mai fi nimic dedesubt
nicio mişcare. ei se strâng
în preajma câte unuia îngropat de curând
ca să-l obişnuiască
în cimitirul nostru


6 comentarii:

  1. să fie în Pomenirea?
    aşa cum nu-i nici luna mai!

    locuitorii permanenţi ai cimitirelor sunt cei mai liniştiţi, contrar aşteptărilor, nu fac rău la nimeni!

    RăspundețiȘtergere
  2. unii afirmă contrariul.

    iar eu vorbesc e o comunitate de vii şi morţi

    RăspundețiȘtergere
  3. "Pe cer stă o sămânţă rea.
    Să fie azi, sau mâine oare
    când istovitele popoare
    În fine s-or îmbrăţişa?

    Şi tralala şi tralali
    Cei morţi au pică pe cei vii."

    Cântec de Fréhel

    dau citatul acesta pentru că-mi place foarte mult, nu pentru a vă contrazice! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Fragmentele citate de Schorchfield din respectivul cânt i-au plăcut şi lui Gerard Klein atât de mult încât le-a pus ca motto unuia din romanele sale.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anton

    Eşti de-al meu!
    Şi tu George!
    :)

    P.S.
    Seniorii Războiului este o carte foarte îndrăgită de mine!

    RăspundețiȘtergere