sâmbătă, 5 martie 2011

recucerirea daciei de sub sciţi



In Ginocchio Da Te

Io voglio per me le tue carezze
si, io t’amo più della mia vita !
Ritornerò in ginocchio da te,
l’altra non è
non è niente per me,
ora lo so
ho sbagliato con te
ritornerò in ginocchio da te
e bacerò le tue mani amor
negli occhi tuoi
che hanno pianto per me
io cercherò
il perdono da te
e bacerò le tue mani amor.
Io voglio per me le tue carezze
si, io t’amo più della mia vita.
Io voglio per me le tue carezze

Non Son Degno Di Te :
Non son degno di te
non ti merito più
ma al mondo non esiste nessuno
che non ha sbagliato una volta

E va bene così
me ne vado da te
ma quando la sera tu resterai sola
ricorda qualcuno che amava te
Sui monti di pietra può nascere un fiore
in me questa sera è nato l’amore per te

E va bene così
me ne vado da te
ma
al mondo no non esiste nessuno
che non ha sbagliato una volta
amor!

Non son degno di te
non ti merito più
ma quando la sera tu resterai sola
ricorda qualcuno che amava te
amore amor
amore amor


acestea sunt textele celebrelor melodii ale lui gianni morandi din filmele cu exact aceleaşi titluri. 
nu era cinema, nu era cămin cultural în satul meu, filmele rulau într-una din sălile de clasă ale şcolii.
în exact aceeaşi sala unde pritoceam lucruri plicticoase şi reci despre fabrici, uzine, recolte, şi unde învăţam rusa ca limbă străină, unde predicatul iubesc nu putea fi urmat decât de complementele patria şi partidul , au explodat imaginile dintr-o altfel de lume, nişte poveşti de dragoste simple, dar mai ales vocea puternică, limpede şi frisonantă a lui gianni morandi într-o limbă străină pt care nu aveam nevoie de translator. a fost un şoc pt adolescenţii din vremea aia, cultural vorbind a fost recucerirea spaţiului danubiano-pontic de către occidentul putred (!).

am văzut pe urmă floarea soarelui, un film cu povestea unui italian aproape mort în războiul din rusia, salvat de o rusoaică,  
cuplat apoi cu rusoaica, întors în italia unde nu-şi mai găseşte rostul şi aşa că revine la mama-rusie bietul italian.

cum, naiba?! ah, să fi fost eu în locul lui, îmi ziceam...


Un comentariu:

  1. da...filmul si magia lui...
    pentru Italia am o mare slabiciune,am studiat italiana la scoala din clasa a 2-a si chiar aveam prieteni cu care corespondam,primeam reviste de acolo si in mod special Topolino o revista pentru copii...
    eram uimita de felul in care isi petreceau vacantele prietenii mei din Italia si cum, mai tarziu, cand erau in liceu lucrau pe timpul verii ca sa faca bani si sa plece in excursie in Anglia de exemplu...pentru mine ei locuiau pe o alta planeta si probabil la fel si eu pentru ei...
    imi amintesc ca la inceputul anilor '80 nu au mai fost aduse filme din occident...erau doar filme din tarile socialiste si filme indiene cred...dar pentru filmul rusesc...cel care spune ceva si nu productiile despre intrecerea socialista,am avut mereu o slabiciune...
    iti multumesc pentru ca mi-ai redesteptat niste amintiri frumoase :)

    RăspundețiȘtergere