de câteva zile, şi evident şi azi, recitesc din psihologia poporului român, de d. drăghicescu, şi mi-am pus la îndemână şi spiritul critic în cultura românească, de g. ibrăileanu.
pt că mi se întâmplă să vreau să recitesc anumite cărţi fără să-mi fie prea clar de ce,
mă gândesc dacă vreau să găsesc ceva anume, sau e vb doar de o stare de spirit.
poate o fi vorba de o anumită saturaţie, de un exces de autoritate în materie de cultură pe care nu-l mai suport (agreez)? ideile se bazează pe autoritatea persoanei care le emite? şi autoritatea persoanei pe ce se bazează?
ori e vb doar de o nevoie de echilibru. civilitate nu înseamnă să ne periem reciproc, ci să ne spuneam franc părerile despre alţii. dacă despre noi nu putem.
p.s. ca fond sonor tv am avut consiliul naţional consultativ al pdl, unde intelectualii lui băsescu au fost raşi, tunşi şi frezaţi. şi, presupun că urmează, împăiaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu