între blocuri e-un cimitir. după orele patru
oamenii vin aici
lângă monumentul soldaţilor sovietici. în cartier
nu-i niciun loc mai liniştit. femei
cu lucru de mână bătrâni
trebăluind pe la morminte în fond
veniţi să mai schimbe o vorbă. conversaţia lor:
fel de fel de nimicuri dar ce prestanţă
ce stil. în preajma
mormintelor vechi e linişte
e răcoare de parcă n-ar mai fi nimic dedesubt
nicio mişcare. ei se strâng
în preajma câte unuia îngropat de curând
ca să-l obişnuiască
în cimitirul nostru
| |
să fie în Pomenirea?
RăspundețiȘtergereaşa cum nu-i nici luna mai!
locuitorii permanenţi ai cimitirelor sunt cei mai liniştiţi, contrar aşteptărilor, nu fac rău la nimeni!
unii afirmă contrariul.
RăspundețiȘtergereiar eu vorbesc e o comunitate de vii şi morţi
"Pe cer stă o sămânţă rea.
RăspundețiȘtergereSă fie azi, sau mâine oare
când istovitele popoare
În fine s-or îmbrăţişa?
Şi tralala şi tralali
Cei morţi au pică pe cei vii."
Cântec de Fréhel
dau citatul acesta pentru că-mi place foarte mult, nu pentru a vă contrazice! :)
Cei morţi au pică pe cei vii
RăspundețiȘtergere!
Fragmentele citate de Schorchfield din respectivul cânt i-au plăcut şi lui Gerard Klein atât de mult încât le-a pus ca motto unuia din romanele sale.
RăspundețiȘtergereAnton
RăspundețiȘtergereEşti de-al meu!
Şi tu George!
:)
P.S.
Seniorii Războiului este o carte foarte îndrăgită de mine!